red pieces

învăț să mestec să înghit din când în când se deschide o ușă se deschide o palmă eu nu am ce deschide. câteodată încep să cânt fără melodie fără refren fără voce nu mă opresc toată noaptea ziua următoare îmi picură pe frunte. a sânge. lumina are tendoanele tăiate. din când în când se deschide fereastra. mi se surpă astmatic pe pleoape toată durerea asta albă a norilor sunt un cărlig de care atârnă toate privirile celorlalți e ca și cum mi-ar trage de haine toți colții trecutului mereu am să fiu în ultimul vagon aici întunericul se deschide ca un ochi de-adevăratelea valurile mă îmbrâncesc din toate puterile apa mă scuipă mă pescuiește de pe spătarul nisipului o mână lungă mă prinde de piele mă aduce în prezent și abia atunci realizez oriunde aș merge înseamnă că m-am pierdut oriunde aș rămâne înseamnă că te-am pierdut mestec gumă o înghit așa îmi lipesc eu toate crăpăturile pe dinăuntru și toate buricele perforate ale răbdării aveam nevoie de el mai mult decât de tine dumnezeule