ce ai lua pe o insulă pustie

Azi razele pur și simplu cad ca niște frânghii și săgeți prost arcuite îngerul meu păzitor pune sârmă ghimpată în țipăt umbrele amândorura cât de o icoană de buzunar nu ne mai lasă aer în piept o casă părăsită e strigătul meu, mă retrag să pun somnului streașină fără să-mi mai pese că ai lăsat ușile la perete se vede tot fiecare bătaie de inimă se târăște Mă fâstâcesc când vorbesc ca și când ar ciocăni la ușă singurătatea și i-ar răspunde o carcasă prompt că nu este nimeni acasă de când m-ai părăsit.