Daniela Luminita Teleoaca

Multumesc, Stefan!

...cateva franturi de sentiment in prag de toamna...

Toamna poate constitui o definitie pt melancolie (sau/si invers?!)... Este dorul fata de acel "altadata" (in speta, Copilaria Magica!!), cand chiar si un anotimp al agoniei iti apropia Cerul... Mai tarziu, sentimentul "departelui" se instapaneste;poate ca asa si este firesc (macar intr-o anumita masura!), experimentatorul matur nemaidispunand de atuurile "primei varste"...

Totusi, (sa) primim (si) aceasta toamna cu... (mai multa) incredere!!

... sant din ce in ce mai convinsa ca "suferinta" pe care o descrii tu este acea suferinta devenita modus vivendi, care a acaparat, altfel spus, la modul absolut viata si fiinta umana, nemailasand loc si pentru "altceva". Asa se intelege scarba maxima, dezavuarea absoluta fata de aceasta stare, "surghiunirea" ei constanta!! Inclin sa cred ca / cel mai adesea / acest gen de suferinta interminabila nu se poate solda decat cu caderea in deznadejde, de aici si o anumita atitudine care, cel putin la prima vedere, pare exagerata, putin verosimila!! Doar in acest context (al suferintei atotacaparatoare, aducatoare de deznadejde, de moarte si sunt preoti/ teologi care ei insisi au recunoscut, la un moment dat, care ar fi "riscurile" unei astfel de stari prelungite la infinit!!!!!) as subscrie la ideile dezvoltate de tine (si aici, cu nuantari!!), altfel nu!! In aceeasi ordine de idei, mi-e greu sa cred ca suntem cu totii niste... Iovi, mai exact ca avem destine de Iovi..., nu si capacitatea de a ne asuma Destinul asta, care ne pare multora (nu ma exclud deloc!) supraomenesc... Eu zic ca textele tale ar avea de castigat (in credibil, plauzibil, profunzime) dc ai incerca sa faci niste distinctii mai ferme, intre suferinta aceea patologica (asupra careia, se pare, tu te opresti in mod absolut constant) si suferinta... benigna (nu e deloc o contradictie in termeni!!), atat de necesara conditiei umane pt a accede la fenomenul de imitatio Dei/ Christi. Sa ne gandim in primul, rand la suferinta Ziditorului.. Or, daca suntem cu adevarat CRESTINI, atunci se presupune ca am inteles in ce context Dumnezeu a renuntat la Unicul Fiu pt mantuirea omenirii..(nu sunt povesti..) Ce durere poate fi mai mare??!! Ce sacrificiu? Ce proba mai.. suprema de iubire, de renuntare la Sine/ la ale Sale (desigur, ne gandim in aproape aceiasi termeni si la... Maria!!)??!! Eu asa vad lucrurile!!

... eu...nu... pt ca tocmai aceasta era ideea, anume de respingere a fatalismului si de aderare la... liberul-arbitru... A te complacea in acea incapere austera - unde mai mult sau mai putin intamplator salasluieste si un soarece (fatalist!!), un posibil alter-ego al celui care inspira acetona si absurdul apocaliptic al celor cateva litere - inseamna a crede, intr-un fel sau altul, in acea predeterminare (mai ales in mai putin bine, sa nu zic chiar negativ) careia nu i te poti sustrage. Insa, (si) cu un mic ajutor venit din partea "cerului" (Providenta / Pronia, daca impartasim religiosul!), intelegi ca ai posibilitatea optiunii (in bine). Si de ce nu??!! Cand lumina invadeaza grota lui Platon si a noastra, a tuturor celor conditionati uman, este aproape o datorie sa alegem Binele si Frumosul! Eu am facut-o!!!!!

Si, da, acolo este o cacofonie... partiala, intalnindu-se o velara (c) cu o... africata, o sa o elimin (totusi!) la un moment dat!

Multumesc pt lectura!

Apreciez sinceritatea, ca de obicei! Si tot sincer marturisesc si eu ca, recitind textul de mai sus, mi-am zis ca,... totusi,... imi... place (tot sincer, nu mi se intampla chiar in fiecare zi!!!). Apoi, m-am intrebat de ce? La indemana mi-a fost un raspuns care vorbea despre... sinceritate, firesc, nealunecare in patetic (sau macar o alunecare in limitele acceptabilului!!) si in artificial... Dar, intr-adevar, aprofundand trairea, expresia lirica ar putea fi/ deveni mai percutanta... Ramane de vazut ce va putea opera / schimba ceea ce eu numesc - tributara incurabila fiind modului de gandire stiintific (!!) - revizia (textului) la momentul potrivit...

Multumesc pentru lectura!

... suferinta duce catre Mantuire... Ea face atat de frumoase roadele asteptarii, ale timpului petrecut pentru a atinge un ideal... Suferinta resemnifica si te situeaza in specificitatea dimensiunii umane...in toata grandoarea acesteia! O viata fara suferinta??!! Deci, sa ne-o asumam! Sa nu ne renegam Crucea!!

... azi! Doar azi!!!.... macar azi!!!
Ceea ce "el" nu stie / banuieste este ca "acest azi" si-ar putea depasi - la un moment dat - propriile granite temporale (!!!) La fel de adevarat este ca fiecare dintre noi resimtim - tot la un moment dat - nevoia acuta de a fi doar cu noi insine!! Si asa este: sinceritatea (fata de tine insuti / insati) poate echivala experimentarii unei stari de gratie (cel putin, pentru anumiti subiecti umani!!)!


Multumesc frumos de tot!

....marturisesc, eu am vrut sa dau delete acestui text... la un moment dat... ce m-a determinat sa nu o fac?? Sentimentul ca nu am exprimat decat o stare resimtita la modul cel mai sincer, fara nimic "prefabricat"!!! Desigur, formal vorbind, textul poate si va fi imbunatatit la momentul potrivit!! Multumesc din toata inima pt increderea si timpul acordate! Pentru seriozitatea si profunzimea de detaliu si de ansamblu! Pe care voi incerca sa nu le dezmint! Cu prietenie, D.

In realitate, asa cum apare in textul sacru, versetul "Fericiti cei saraci cu duhul" nu are absolut deloc o conotatie negativa / peiorativa. Noi, modernii, am deznobilat-o semantic. Mai exact, in actul de transpunere a textului biblic din limbile sacre (ebraica, greaca, slavona) in limbile vernaculare / nationale (id est, romana), s-a operat o "taietura" nu tocmmai conforma cu ideea din original, astfel incat a rezultat o structura cu sintaxa ambigua. Si mai exact, ideea era / este ca cei Saraci din punct de vedere al posibilitatilor materiale sunt... fericiti in duh, mai precis cu spiritul. Reformuland, ideea se prinde perfect din: Cei saraci (sunt) fericiti cu duhul/ in duh. Cum textul sacru propune o invatatura complexa, nereductibila mai niciodata la o singura idee, s-a mai spus (pe buna dreptate!) ca saracia in duh este acea Puritate care ii placea asa de mult lui Iisus (cf. "Lasati copiii sa vina la mine!"). Daca folosim sintagma "saraci cu duhul", ar fi de preferat (totusi!) sa o utilizam "desprinsa" de .. secventa biblica "fericiti cei"... In realitate, lui Dumnezeu nu i-au placut niciodata "saracii cu duhul", ci dimpotriva, i-a incurajat pe cei care au facut din Cautare un principiu de viata, chiar un modus vivendi!!

M-a impresionat mult poemul tau!!

De la "uriasii si uriasele lor" pana la "fluturele si fluturoaica (!!!) lui" nu este (totusi!!) o distanta asa de mare: Zborul instituie minunea depasirii microcosmosului, a accederii la infinit, pentru ca Zborul echivaleaza Iubirii (si reciproca este fff adevsarata!!). Si - una dintre slabiciunile mele - asocierea dintre maci si albastrele care constituie "tinutul ideal" pentru experimentarea totala a Sentimentului!! Dragostea adevarata instituie viața, adică miracolul (ploaia si trifoiul cu sau... fara 4 foi!!). Apreciez si compusele "inlauntrulnostru", respectiv "pieledefemeie", ultimul putin.. infiorator, mie cel putin evocandu-mi sintagma... piele de sarpe si fenomenul (foarte interesant)al naparlirii, o reinnoire sui-generis ce poate echivala iesirii din "trecere". "Exilul" ("Nimeni nu intra. Nimeni nu pleaca") este unul benefic, pt ca statornicia se soldeaza inevitabil cu o... Casa!!!

... in general imi asum "vina", daca ea imi apartine in mod... obiectiv!

Ce sa mai spun??!! Incantata de atatea superlative "la adresa" unui minipoem simplu, cu inversiuni mai putin moderne, cu tipare de dativ posesiv etc., perfectibil (si el!!) de buna seama!!

De dimineata "a venit" imaginea cu "spargerea data in.. inima", cu "sangele galben" si a trebuit sa gasesc un cadru de manifestare a "actului nesabuit" (sa ma lase-n pace!)!!

Multumesc frumos, Stefan! Ma bucur ca ti-a placut!

Draga Victor,

incantata de stralucirea stelei... sper ca / sa ma si ridic la inaltimea ei!? Si, da, mereu lipseste "cate ceva", altfel nu am mai avea ce cauta si ne-am opri (din scris!!).

In orice caz, aceasta "proza" este inca foooooooooarte la inceput... Probabil, sentimentul "absentei" este generat inclusiv de "timpul-lipsa" in care exist / concep texte si care ma obliga sa gasesc formule sui-generis (!!!) pentru a prezenta un anumit prototip feminin...

Imaginile, ideile sunt asa de multe, ca deja am inceput sa fac atacuri de panica... regulate gandindu-ma ca, in lipsa timpului pentru preocuparile de genul asta, o voi lasa balta... Este un gand care aproape imi face rau...

Multumiri pentru timpul si atentia acordate!!

Asa este, cand impartasesti aceasta stare de gratie, impartasesti, de fapt, starea de armonie cosmica. Atunci, chiar si "detaliile" negative isi au sensul lor, sunt percepute oarecum firesti, intrucat existenta nu are cum sa primeasca o definitie "epurata" la modul absolut de "rau". Iar "firescul" echivaleaza, dintr-o anumita perspectiva, cu "necesarul". "Probele de foc" la care sunt supusi eroii (pozitivi) din basmele noastre nu sunt deloc pura... fantezie, ele exprima filosofia / intelepciunea acceptarii vietii cu toate provocarile sale... in ultima instanta, dobandirea dreptului de a fiinta printr-o participare sinergica. De aici si bucuria culegerii roadelor. Asta, in contextul in care... nu ne-am putut stapani... sa nu gustam din... "acel fruct"!!! As mai adauga doar atat: Am cunoscut candva Fericirea, de aceea suntem "condamnati" sa o cautam pana la sfarsit!

Va multumesc mult, domnule Ioan-mircea Popovici!

Recunosc: m-am bucurat foarte, desi aseara mi-am facut mea culpa pentru ca am postat acest text (de fapt, nu ar fi... prima data, pripita/ nerabdatoare etc. cum sunt de felul meu!!) asa cum l-am postat. Mai exact, la inceput a fost ideea de dans... vertiginos, am asimilat-o ulterior cu frumoasa si abisala noastra... ciuleandra, o metafora sintetica excelenta (cred eu!) pentru "viata"!! Am... suferit pentru ca nu am gasit nici tonul, nici asocierile cele mai fericite dintre cuvinte... (mai excat la inaltimea a ceea ce eu simteam!). Timpul ma lovea din spate... Sunt insa foarte hotarata sa revin asupra textului si sa ii dau de fapt ceea ce i se cuvine!!

Subscriu intru-totul la comentariile facute de d-l Dume! Sunt convinsa ca d-l Oancea are motive sa persevereze! Am crezut asta de la primele texte pe care i le-am citit! Imi amintesc, chiar mi-am spus, la un moment dat, in gand: "In curand o sa fie la Texte recomandate"! Are acel "ceva" care poate starni, de la caz la caz, invidie, admiratie, spirit de emulatie, traire a "frumosului", "ineditului" etc. Ma opresc, inainte de a deveni prea... patetica / subiectiva...

Mult succes!

Asa este... un text deosebit de "frumos". O poezie a atmosferei, in care cuvintele vin de la sine si evoca nu sensibilitati "contrafacute", ci trairea sincera, autentica, intr-un anumit moment al trecerii "pe aici... pe la noi". Pe mine m-a impresionat cel mai mult imaginea docilitatii animalului care, in libertate deplina, "alege" sa se intoarca in prizonieratul lui (un fel de resemnare-asumare (-maturizare) si cu bune si cu rele, in ultima instanta, a destinului uman).

Un text despre cum se simte o femeie (prin natura ei, adica matricial vorbind, indragostita de... libertate)... in prizonieratul unui barbat care - in felul.. lui - se pare ca ... o iubeste... Ai dreptate, in acest context, fac eforturi sa imi creez 'propriile drepturi si libertati", asta pt ca nu intotdeauna conceptele se suprapun intr-un camp universal de interpretare, in speta in universul masculin vs. feminin. In acelasi timp, constientizam ca sentimentul asta maret al iubirii implica fericirea, dar si "mai putin fericirea', cand suntem "putin sufocati". Ceea ce exteriorizam nu sunt (totusi!) niste mofturi / fite tipic feminine, ci niste suferinte reale...

Multumesc, Razvan, ma flatezi (din nou!!), iar eu, cu mana pe inima recunosc, nu sunt in cel mai sublim moment de creatie/ inspiratie (coplesita de "indatoriri stiintifice" fiind), dar, inteleg, e si "hopul" asta ceva firesc (spun asta pentru ca - din fericire - simt cum se zbat in mine imaginile, sper sa vina timpul ideal de exprimare adecvata, adica inspirata!!)

... m-a atras.. titlul, recunosc.. am fost insa extrem de dezamagita de ceea ce am gasit in primul rand la nivel gramatical: ce pentru care (este vorba despre clawn, deci despre +personal); "toti CEL (!!!) urmaresc"; "ii spulbera amaraciune" (presupun ca trebuia articulat enclitic, cf. ii spulbera amaraciunA); crEaza (????!!!) pentru crEEază; hazliu si hilar, destul de apropiate semantic, deci o asociere destul de superflua; de - presupun ca este folosit cu sensul "astfel incat"?? (semantica circumscrisa unui registru mai mult decat popular/ colocvial!); plus "scaparile" grafice pe care nu le mai enumar...Nu va suparati, prea multe...

Dar mi-a placut ideea de "imprumut spontan al trairilor celorlalti", ceea ce sugereaza fara indoiala ideea de vulnerabilitate, dar si de empatie cu aproapele.

Asa este, un text despre conditia umana, despre relativitate ("seceta", "groapa stinghera", "molozul unde se cade") si incercarile de iesire din ea ("imblanzirea" mortii). Despre cum nimicnicia poate fi convertita in opusul ei cu putina vointa si cu o valorizare... aproape... poetica a vietii (de aceea, poate, sfarsitul nu vine propriu-zis niciodata, continuitatea fiind asigurata). "Sperietura" noastra va fi una usoara, pt ca am invatat sa ne acceptam conditia, inmultind (iar nu ignorand, bagatelizand) darurile primite de la Divinitate.


Sincere multumiri!

... asa este, iar concluzia ar fi ca "avantajele" (starii de 'amortire") sunt prea putine si aproape inconsistente, prin comparatie cu "dezavantajele". Cu alte cuvinte, sa optam pentru starea de vigilenta, chiar daca ea presupune constientizarea (si trairea / experimentarea)inclusiv a negativului din viata noastra...

Multumiri!

Paul Gabriel Sandu, multumesc pt lectura si sugestii... Pe poate... as putea, intr-adevar, sa il scot..., cat priveste insa "patetismul", eu nu am fost decat foarte... sincera (chiar am un cult al cuvantului, de aici o anumita valorizare a lui in aria sacralitatii si asimilarea cu euharistia); e posibil sa rezulte ca dispun de o sinceritate putin patetica... (ghinionul meu de temperament latino-balcanic). Dar sant de acord ca exista (suficient de multe) situatii in care "patetismul" lezeaza "ansamblul"..., in sensul ca "strica" acel firesc al exprimarii... Meditez la cele scrise de tine si, la momentul potrivit,...

Multumiri pentru timpul si atentia acordate!