Poezie
acomodări
file de jurnal afectiv
2 min lectură·
Mediu
existăm într-o secetă continuă
– de sus cineva ne privește –
niciodată sfârșitul nu vine
e liniște și-un
pat conjugal ne învăluie
lenjerii din zăpadă
din ploaie ferestre
neopritele scări
nu am luat niciodată în serios regulile
am simțit că
de o limită sau alta nu se trece și
am trecut
iată-ne înghesuiți și fericiți într-o pânză cum
ne strângem inimile să încapă
prin față trece timpul bezmeticul tren cu ochii închiși
ne lunecă prin palme ca pe șine
o gâdilătură perversă ne-alegem cu vreo câteva tatuaje și mimici distincte
în spate galacticul fluviu eterna ispită-a unei vechi conjugări
lateralele sunt ale păsării în aripi captivă
privit din afară habitatul ne este o groapă stingheră
molozul în care se cade punctiform și constant
numai noi casnicii am învățat să fim
(printr-o ironie desăvârșită? printr-o soartă?)
și vrem cu înverșunare să ne-ntoarcem căci
dor ni se face și viață de
soarele nostru minuscul și-orange
de plânsul intrat în duhul pereților albi
de pașii incrustați în tăcere cum sângele în venele arse
ne-am îmbrăcat morțile în veșminte de casă
le-am dat câte-un nume și-un desert colorat
un loc în livingul roz lângă geamul albastru prin care
suave și blânde vin ploi cu nemiluita mai scap-o petală de înger
către-nserările noastre
învățăm
doar ușor ca de brize să ne speriem
zburăm în lăuntruri fără spaima de-a ne sufoca și fără să plângem „unde e cerul?”
nu ne spargem de ziduri nici de alte cuvinte
obrajii devin transparenți asemenea visului-n care frumos și-mpăcat
Dumnezeu și-a culcat liniștit veșnicia
022.511
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 254
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “acomodări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14093918/acomodariComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DTAsa este, un text despre conditia umana, despre relativitate ("seceta", "groapa stinghera", "molozul unde se cade") si incercarile de iesire din ea ("imblanzirea" mortii). Despre cum nimicnicia poate fi convertita in opusul ei cu putina vointa si cu o valorizare... aproape... poetica a vietii (de aceea, poate, sfarsitul nu vine propriu-zis niciodata, continuitatea fiind asigurata). "Sperietura" noastra va fi una usoara, pt ca am invatat sa ne acceptam conditia, inmultind (iar nu ignorand, bagatelizand) darurile primite de la Divinitate.
Sincere multumiri!
Sincere multumiri!
0
“Existăm într-o secetă continuă”, de aceea suntem mereu însetați de valorile umane conferind superioritate și preeminență omului, și avem repulsie la dizgrațios, diform și malformat.