Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"acomodări"442 rezultate

0.01 secundeMeilisearch
32 rezultate
CI

Calota Ion

AutorAtelier

Prima data am scris poezii pentru ca eram trist si nu ma regaseam in lumea in care traiam ,un personaj aproape halucinogen care nu se acomoda cu "normalitatea" si ritmul vietii celorlalti. Apoi am scris poezii pentru ca m-am indragostit ,brusc si dureros de puternic, si ,suferind cumplit de timiditate, impingeam spre toate zarile mesagerii versurilor pe care le scrisesem in aerul in care tocmai trecuse ireala mea iubita. Mai apoi ,am mai scris poezii . Devenisem dependent . Aerul pe care il respiram il gaseam doar in lumea virtuala a acestor poezii. Si devenisem dependent mai ales de metafora.

1 poezii, 0 proze

Gutierre de CetinaGC

Gutierre de Cetina

AutorClasic

Gutierre de Cetina (Sevilla, 1520 - México, 1557), poeta español del Renacimiento y del Siglo de Oro español De familia noble y acomodada, vivió largo tiempo en Italia, donde fue soldado a las órdenes de Carlos I. En ese país entró en contacto con la lírica petrarquista que tanto habría de influir en él; leyó a Tansillo, Ludovico Ariosto y Pietro Bembo, pero su lírica se inspira fundamentalmente en la del toscano Francesco Petrarca, en la del valenciano Ausiàs March y en la del toledano Garcilaso de la Vega. Pasó mucho tiempo en la corte del príncipe de Ascoli, al que dedicó numerosas poemas, y frecuentó también a Luis de Leyva y al insigne humanista y poeta Diego Hurtado de Mendoza. Adoptó el sobrenombre pastoril de Vandalio y compuso un cancionero petrarquista a una hermosa Laura que cabe identificar con Laura Gonzaga. A tal dama está dedicado el famoso madrigal que ha pasado a todas las antologías de la poesía en castellano: Ojos claros, serenos, si de un dulce mirar...

1 poezii, 0 proze

acomodări

de Daniela Luminita Teleoaca

existăm într-o secetă continuă – de sus cineva ne privește – niciodată sfârșitul nu vine e liniște și-un pat conjugal ne învăluie lenjerii din zăpadă din ploaie ferestre neopritele scări nu am luat...

PoezieAtelier

Randunelele se duc...

de C. Octavian S

În fiecare an popas de dor și fericire-n triluri giugiuleli și dans în adormire într-un garaj în fiecare an două ouă-n așteptare nasc speranță și dorinți și noaptea ziuă și dor într-un garaj în...

PoezieAtelier

Reflecţii minore (30)

de Daniela Luminita Teleoaca

Despre iubire Să cultivăm sublimul din iubire, nu sordidul ei! Despre artă vs. realitate Operă de artă fiind, nu vei putea replica / riposta când cineva te admiră sau te huleşte. În concluzie, fii...

Atelier

Adam

de Popescu Sanziana

Dragostea era un sentiment prea puternic pentru mine. Simțeam cum îmi zgârie pereții sufletului, Cum îmi inundă venele, parcurgând distanțe micronice. Veninul dulce de pe buzele lui cărnoase Îmi...

PoezieAtelier

Adam

de Popescu Lidia Sanziana

Dragostea era un sentiment prea puternic pentru mine. Simțeam cum îmi zgârie pereții sufletului, Cum îmi inundă venele, parcurgând distanțe micronice. Veninul dulce de pe buzele lui cărnoase Îmi...

PoezieAtelier

Bătrânețea (II)

de Erika Eugenia Keller

.................... că eu am soluția cea mai bună pentru toate problemele din toate discuțiile. :) Nu mă lăsa să cred că este datoria mea să mă amestec în toate situațiile tuturor cunoscuților....

EseuAtelier

Învățăm împreună (8)

de Rodean Stefan-Cornel

Notă: Acest text nu este o lucrare de cercetare științifică, un eseu, o lecție, sau un instructaj. El conține doar câteva note de studiu, personale, elaborate de subsemnatul pe timpul parcurgerii...

Atelier

de ce îmi displace naționalismul nostru?

de Horia Roman Patapievici

eseu de horia roman patapievici – ziarul cuvântul, anul I (VI), nr.11(224), decembrie 1995 ~~~ Noi, românii, avem o problemă cu iubirea de țară. De câte ori e vorba de ea, devenim inflamați. În nimic...

EseuClasic

acomodare

de silviu dachin

nu mai stau așa cum stăteau altădată grupate în vorbe de duh în picuri sau de ce nu în hohote înșiruite pe marginea albului absolut așteptând doar un semn întru neașteptată miraculoasă facere dar...

PoezieAtelier

Acomodare

de Ion Scalen

Îndârjirea retezării ramurii de sub picioare, plonjon arcuit în ecou și umilința sunetului în fața arcelor de tăcere pe care navighează doar pirații veseli ai sufletului meu. Soarele, ce balon frumos...

PoezieAtelier

acomodarea

de ștefan ciobanu

cuvinte pline de iarbă erau împrăștiate pe câmp măi amibelor le spunea fiți vigilente sub masa voastră vântul adia mișcând găleata din cumpănă în care peștișorul de tablă își trăia visul de tablă

PoezieAtelier

acomodare

de Cristina-Monica Moldoveanu

casele abia mijeau ochii sub poduri clipeau de la un capăt la altul al orașului încă mai aveau caș la gură eu coboram alergând pe lângă biserică mă răvășeau vântul de primăvară și ochii verzi dormeam...

PoezieAtelier

Reflecţii minore (VI)

de Daniela Luminita Teleoaca

Despre acomodare / adaptare (onomastică) Acomodarea este ceva vital, detaliul acela care uneori (/ adesea?!) face diferenţa dintre Viaţă şi opusul ei. Să ne repetăm numele, cu prezenţele şi absenţele...

Atelier

Socializarea cu moartea nu are nimic macabru

de Irina Lazar

E un fel de acomodare treptată cu lumea de dincolo Poți fugi oare într-un teritoriu alb fără să târăști un pic de negru după tine Poți fugi oare în moarte fără să târăști un pic de viață după tine...

Atelier

Agapa inocenților IX

de matei dumitru

Balul a pornit destul de poticnit cu câteva dansuri de încălzire și de acomodare, după care lumea a intrat în atmosferă puțin câte puțin, astfel încât în preajma miezului nopții starea de bună...

ProzăAtelier

Despre

de Diana Manaila

mersul înfipt al zeițelor lumii, gene împăiate, botox dezacorduri pe linia sânilor noxe, politețuri hibrid trageri în poligon simple exerciții de acomodare cu o poezie în doliu la și peste Dunăre...

PoezieAtelier

Biografie robot

de Marta Petreu

Din interior contemplu doar materia: la șapte ani schimbată subțire fragezită ca primavara pielea șopârlei Spun: prin cuvinte repetabil fi-va începutul Vârsta de porțelan bărbați visători foști...

PoezieClasic

Matei și bunica(1)

de Rodica Lupu

O după amiază de vară. Arșița încă era stăpână, impunându-se peste elanu-mi din ce în ce mai redus. Ȋncercam acomodarea la noul fus orar. Gândurile îmi fugeau aiurea. Eram absenta propriului meu...

Atelier