Poezie
Adam
1 min lectură·
Mediu
Dragostea era un sentiment prea puternic pentru mine.
Simțeam cum îmi zgârie pereții sufletului,
Cum îmi inundă venele, parcurgând distanțe micronice.
Veninul dulce de pe buzele lui cărnoase
Îmi intoxica amintirile, ce zâmbeau picante,
Așteptând contactul cu realitatea.
Încet, am ajuns să ating centrul tristeții
Am îndurat suferința. A mea, a ta, sau a vieții.
Nu mi-am ascuns chipul,
Și nu am cedat in fața necunoscutului
Ce își etala culorile în stil vulgar.
Nu m-am îngrijorat, pe tot parcursul acomodării,
În noua mea casă cu mansardă în infern.
Nu mi-am adus aminte nici o secundă,
De limitările ființei umane.
M-am lăsat condusă de EL pană in ultimul moment
Cand a mușcat din măr si a devenit dependent.
00922
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Popescu Lidia Sanziana. “Adam.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popescu-lidia-sanziana/poezie/13990186/adamComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.