Poezie

Gânduri demonice

2 min lectură·30 septembrie 2011

Mediu

Erai un om.Dar ascundeai în tine gânduri demonice

Eu ți-am dăruit iubire

Și am așteptat ceva înapoi.

Dar cum întârzia să apară,

Am cedat.Și am trecut mai departe, uitându-ți pe moment chipul de ceară.

Þi-am dăruit cerul,

Dar tu deja posedai iadul

Și cum pe tine te mulțumesc și jumătățile,

Am trecut iar peste capitolul "nostru"

Lăsând o parte a inimii mele devorată de un monstru.

Þi-am dăruit lumea, dar tu n-ai acceptat-o.

Ai zis că lumea ta nu e întreg Pământul,ci doar o parte

Și că ea exista undeva,dar e prea departe.

Þi-am dăruit tot ce aveam mai scump pe lume..pe mine

Dar tu ai zis: -De ce te`aș vrea tocmai pe tine?

Nu am cedat, în schimb am plâns și am suferit.

Pentru o clipă, iubire ție ți-am cerșit.

În final, ți-am dăruit tăcere.

Imediat mi-ai returnat darul,

Și ai aruncat asupra mea tăcerea ta cutremurătoare.

Atunci am înțeles: așteptai să îți dau liniște, și aveai să mă rasplătești.

Dar nu așa.Nu rănindu-mă cu metode criminale!

Printre lacrimi am pus punct "romanului" nostru cu parfum de ceară

Dar când să-l recitesc,

Am constatat că era un gol imens. Și a început să mă doară

Avea puncte de suspensie în locul replicilor tale.

Și multe file albe ce-și rătăciseră conținutul în tristețea mea...

L-am rupt,l-am ars.Nu suportam dovada indiferenței tale cinice.

Erai un om.Dar ascundeai în tine gânduri demonice.

00870

Popescu Lidia Sanziana. “Gânduri demonice .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popescu-lidia-sanziana/poezie/13990175/ganduri-demonice

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.