Ha´adam

Noi locuim într-o casă mare, atât de mare încât s-ar putea adăposti în ea sinucigașii_din_dragoste și n-ar mai muri într-o zi liniștită, pe malul unei ape cu șerpi domestici, rațe sălbatice și libelule albastre. Dar acestea sunt vise pe care doar uriașii cu uriașele lor le pot avea. Adevărul este că noi doi locuim într-o casă mică, atât de mică, încât ar ajunge pentru un fluture și fluturoaica lui Și nici măcar atât nu ne trebuie Noi locuim unul în celălalt ca-ntr-o întindere cu albăstrele și maci înalți mă ascund în însușirile tale, în locurile cele mai puțin cunoscute Cîteodată ies ca un glonte care a trecut printr-o inimă tânără, tânără și fac asta obsesiv, chiar dacă știu că nu mai are rost: este frumoasă această cetate a noastră. Intactă. Sângele tău mângâie tot ce am cald în mine și mistuie. Nu ne întrebăm nimic. Ne privim. Și atunci plouă. Din senin. Crește trifoi cu patru foi. Înlăuntrulnostru e făcut din pieledefemeie. Nimeni nu intră. Nimeni nu pleacă. Dacă ne atingem frunțile se face unghiul acela care seamănă cu o casă.