despre dragoste și alte inconveniente

Cauți “ieșirea” din “capricii”, din oboseală, din iluziile care ți-au părut “irezistibile” și te-au decepționat, îți creezi propriile drepturi și libertăți, debarasându-te de dogme și coerciții, printre care să-ți renegi “propria viață”, afirmând “religia” poeziilor, urâtul a devenit “punctiform” și disparat, iar “frumosul” s-a îndepărtat, și ai pornit în “călătoria” de a-l captura.
Puțin spus că ești printre preferințele mele poetice.

Un text despre cum se simte o femeie (prin natura ei, adica matricial vorbind, indragostita de... libertate)... in prizonieratul unui barbat care - in felul.. lui - se pare ca ... o iubeste... Ai dreptate, in acest context, fac eforturi sa imi creez 'propriile drepturi si libertati", asta pt ca nu intotdeauna conceptele se suprapun intr-un camp universal de interpretare, in speta in universul masculin vs. feminin. In acelasi timp, constientizam ca sentimentul asta maret al iubirii implica fericirea, dar si "mai putin fericirea', cand suntem "putin sufocati". Ceea ce exteriorizam nu sunt (totusi!) niste mofturi / fite tipic feminine, ci niste suferinte reale...

Multumesc, Razvan, ma flatezi (din nou!!), iar eu, cu mana pe inima recunosc, nu sunt in cel mai sublim moment de creatie/ inspiratie (coplesita de "indatoriri stiintifice" fiind), dar, inteleg, e si "hopul" asta ceva firesc (spun asta pentru ca - din fericire - simt cum se zbat in mine imaginile, sper sa vina timpul ideal de exprimare adecvata, adica inspirata!!)