invitație

Am citit de mai multe ori acest text. De fiecare dată voiam să las un comentariu, dar parcă nu voiam să întrerup invitația adresată singurătății singure. Pe lângă absența a ceea ce suntem... trebuie să suportăm și absența a celui ce (nu) este. Această absență doare, dar ne obligă să căutăm, căutarea fiind cheia cuantică a micro și macrouniversului. Căutând, gândurile noastre determină realitatea înconjurătoare (și a poemului), din care credem că lipsește, totuși, el, ceea ce ne face să ne simțim singuri. Îl invităm și nu apare. Dar poate că el este deja acolo și nu suntem capabili să-l observăm? Poate că debarasarea de detalii trebuie să coincidă și cu debarasarea de îndoieli? Dar dacă ar dispărea îndoielile, ar mai exista poezia? Filozofia poemului, plurisensurile (căci el poate fi oricine și în oricine), atenția la detalii, aranjarea atentă a versurilor, încărcătura emoțională, misterul, toate acestea arată că avem de-a face cu un poet valoros. Unul care trebuie urmărit și citit cu atenție.

....marturisesc, eu am vrut sa dau delete acestui text... la un moment dat... ce m-a determinat sa nu o fac?? Sentimentul ca nu am exprimat decat o stare resimtita la modul cel mai sincer, fara nimic "prefabricat"!!! Desigur, formal vorbind, textul poate si va fi imbunatatit la momentul potrivit!! Multumesc din toata inima pt increderea si timpul acordate! Pentru seriozitatea si profunzimea de detaliu si de ansamblu! Pe care voi incerca sa nu le dezmint! Cu prietenie, D.