Daniela Luminita Teleoaca

... mai ales în contextul unei lumi în care derizoriul își cere cu orice preț nenumăratele drepturi!! Mi-a plăcut ideea de „seism psiho-cerebral” într-o arie absolut pozitivă, dacă, desigur, în mod constant, ai știut să-ți clădești un univers spiritual redutabil..., care nu se lasă intimidat la cele mai mici „intruziuni” (ale non-spiritualului).
Astfel de conținuturi prind bine postmodernistului om, și celui ancorat în Spiritual, și celui mai puțin, chiar dc acesta din urmă se sfiește s-o recunoască!!O va face, măcar de față doar cu sine însuși!!

... asumarea suferinței / crucii într-o lume pleziristă (/ hedonistă - deja este un termen mult prea nobil pt a desemna o anume stare de fapt!!!), al cărei scop suprem este (lamentabil) rezumabil la binele și plăcerile strict personale, la „realitatea” de aici și de acum (hic et nunc)... Răscolitoare imaginea căii ferate trecând prin propriul trup, aceasta fără nicun fel de... supărare / frustrare/ ranchiună... Când crucea este astfel asumată, ea nu are cum să fie de paie! „Cealaltă cruce”, din paie, este apanajul entităților pe măsură, din paie!

... eterna noastră poveste... faci țap ispășitor din... cuvinte, că doar ele „există” / instituie realitatea, buba însă se află mult mai aproape, atât de ÎN NOI... M-am gândit adesea la un scenariu (cât mai aproape de... perfect/ verosimil / logic / firesc) al episodului primordial al fructului (care, după toate probabilitățile, nu este o legendă, un mit!)..., mai exact cam cum ar fi evoluat lucrurile dc Eva nu se lăsa ispitită, dacă, la rândul ei, nu-l ademenea pe Adam etc... Ce am fi fost astăzi?! Despre ce / Cum am fi scris?! În același timp, tare greu îmi este să imaginez un scenariu al fericirii desăvârșite, acel univers în care nu există dualitate, ci numai determinare în pozitiv (bine, frumos, adevăr etc.)... Poate mai primim a doua șansă, deși înclin să cred că răul este adesea necesar pt a dobândi obiectiv conștiința Binelui!

... un limbaj al simulacrelor contrazice sensul (originar și suprem) al acestui instrument, ce se vrea prin excelență de comunicare (nu de închidere a punților către...), prin excelență uman... Consecințele nu pot fi decât pe măsură: atâta vreme cât o entitate este deturnată (conștient) de la scopul firesc (cu care a fost înzestrată de către Divinitate, Cuvântul / Logosul care nu a păstrat acest „secret” pt Sine, ci l-a împărtășit propriei zidiri fără niciun fel de... ambiguitate), nu avem decât să ne asumăm frustrările procurate de proasta valorificare a entității respective..., în cel mai bun caz, să învățăm din erori... Avem însă circumstanțe atenuante! Pe tărâmul creației estetice, unde „simulacrul” dobândește cu totul alte conotații...

Dragă Iulia,
mulțumesc frumos de tot! Tot sincer, recunosc, eu una nu mi-aș fi dat stea la acest text (dar, desigur, eu sunt autoarea, nu mă pot detașa propriu-zis), asta poate pentru că am avut pretenții/ așteptări mai mari de la rezultat (cf. ergon)/ de la propria capacitate de a modela stările în cuvinte poetice, atunci când a survenit o minimă inspirație. Doar „asta” a ieșit (!!) Intuiesc însă că o modelare mai profundă își va cere drepturile la una dintre următoarele tentative, când va fi să fie... În același timp, te cred pe cuvânt când vorbești despre impactul emoțional asupra propriei sensibilități!!

Cu prietenie, D.

... frumos, Iulia Elize!

Recunosc, nu a fost în intenția mea de a scrie un text... lacrimogen, totuși nici donum lacrimarum nu este de ici de colo, cam feminin ce-i drept, dar mai suntem și... femei,... măcar din când în când!!!
Altfel, din păcate, aceasta este realitatea: adesea ne autoiluzionăm că dialogăm, când, de fapt, „discursurile” noastre sunt mostra desăvârșită a monologului perfect... Să fie din cauza vremii, a... instabilității... atmosferice,... a timpului,... a lipsei lui?!... o fi din cauza egoismului propriu etc.?!

... are / își creează propria memorie afectivă, mai exact ființa umană este cea care, traversată de timp, își articulează eul în amestecul complex (poate și necesar) de "a fi" și "a nu fi". Are la îndemână cuvintele, robi statornici într-ale sufletului... Mulțumesc!

... din păcate „mijlocul de februarie” nu este, de mai mulți ani încoace, un interval temporal prea fericit pentru mine, el marcând, la fel de puternic ca în 2005, o... absență... majoră. Din fericire însă, nimeni / nimic nu ne poate lua amintirile... frumoase! Așa este, cum spuneți, Începutul își pune amprenta asupra întregului destin! De fapt, acolo ne vom și întoarce...

Mulțumirile mele, D.

erată: cOrupte

... da, drăguță interpretarea ta, o rețin ca pe un posibil subtext a ceea ce am scris supra... Altfel, vin și eu și adaug: „L’enfer c’est les autres!”, dar nu pentru că enunțiatorul s-ar situa în egoism / mizantropie / fandoseli (feminine) / rea-credință, necredință etc., ci pur și simplu pentru că: „... si les rapports avec autrui sont tordus, viciés, alors l’autre ne peut être que l’enfer. Pourquoi ? Parce que les autres sont, au fond, ce qu’il y a de plus important en nous, même pour la propre connaissance de nous-mêmes” (Sartre, Huis clos), adică:... dacă raporturile cu celălalt / cu aproapele sunt curupte / nocive, atunci celălalt nu poate fi decât infernul. De ce? Pur și simplu pentru că ceilalți reprezintă în realitate tot ceea ce este mai important în noi înșine, chiar pentru propria cunoaștere (de sine)... De aici, (justificata) reacția de închidere în „interiorul interiorului” tău, pentru a-ți prezerva identitatea! Dar, cum spui și tu, atunci cd fericirea nu este posibilă în mijlocul unei comunități mult prea ample (tu însuți devenind proprietate colectivă), ideal este să-ți dizolvi „egoismul” în povestea personală de... Iubire!

Mulțumesc frumos!

... m-am bucurat... sincer (căci altfel nu prea știu s-o fac!!), descoperind "într-o doară" a doua stea, mai ales după ce constatasem că "ultimele 2 (de fapt, 3!!) poezii" (sper, doar... cele mai recente, nu și ultimele!!) nu fu(se)ră băgate de nimeni-nimeni de / în seamă!! Le-am recitit, cu această mică ocazie, și mi-am spus că nu sunt deloc "rele", așa că voi persevera într-ale acestui "curaj" care merge desigur mână în mână cu asumarea Sincerității (dincolo de realitatea concretă). Altfel, știu, textele mele denotă o psihologie... feminină mai aparte, care nu dă prea bine, cel puțin în ochii "adepților" înverșunați ai... "(mis)androginecologiei"! Mea culpa, total asumată!!


Mulțumesc, cum altfel decât sincer, pentru băgarea de / în seamă, D.

... intru totul de acord: relativizarea este unul dintre marile pericole / capcane ale postmodernității (Câte consecințe devastatoare nu se trag de aici??!!?! Dar câți suntem conștienți și responsabili?!) Și mai cred că nu e deloc incriminant (ba dimpotrivă) să îți afirmi și să îți aperi identitatea în fața... universalității! Cu o condiție: aceea de a nu aluneca în extreme...

Mulțumesc și eu!

... crede-mă, e un UNIC subterfugiu (deși titlul conține pluralul!) și LOGIC pe deasupra (am citit textul de mai multe ori înainte de a-l posta și am meditat la eventuale... incoerețe, cum se mai întâmplă prin medii estetice!!), deși, recunosc, se poate (mult) mai... pregnant (adică să ai sentimentul acela minunat că ele - cuvintele - se înfig în materia conceptelor / realității și nu apare nicun dubiu asupra Ideii)... Rămâne de văzut / așteptat ce „minuni” va făptui relectura (detașată) într-un viitor pe care nu mi-l doresc fantomatic!!

Mulțumesc (pt a-mi fi reamintit termenul.. farmazon! ...și uitasem de el și doar e așa de sonor, o lume întreagă zace!!)

... este o distincție valabilă în special pentru spațiul răsăritean ortodox, în Occident(ul catolic) reflexele lat. sacer fiind frecvent utilizate cu referire nu doar la dimensiunea spirituală / religioasă universală (cf. accepția din istoria religiilor, ilustrată, printre mulți alții, și de Eliade, cf. și supra), ci (și) cu referire concretă la realitățile creștine (v., de pildă, în spaniolă Libro Sagrado sau Sagrada Escritura care desemnează „Biblia”, Vechiul, dar și Noul Testament, la fel în franceză se vorbește adesea despre „Les textes sacres du christianisme”; v., în același sens, și denumirile unor rugăciuni specifice mediului confesional catolic, cf. sp. Sagrado Corazon de Jesus, cf. și fr. Sacre-Coeur de Jesus, La Fete du Sacre-Coeur ș.a.; le Feu Sacre de Jerusalem și muuulte altele). Într-adevăr, aria semantico-conceptuală a lui sacru este mai generoasă comparativ cu sfânt (se știe că, în latină, sacer era conotat atât pozitiv, cât și negativ, el însemnând nu doar sfânt, ci și blestemat; de altfel, reminiscente ale accepției negative se păstrează și azi în unele limbi romanice, de ex., în franceză). Personal, nu consider o eroare infinită / impardonabilă utilizarea lui sacru „în locul” lui sfânt, având în vedere un anume proces de asimilare/ sincretism, desigur mai evident în Occident (unde corespondentii rom. sacru au putut pătrunde mai devreme în limbile franceză, spaniolă etc., comparativ cu data la care sacru era împrumutat în română!!). Nu ar fi, de altfel, unicul exemplu de termen „păgân” asimilabil / asimilat contextului cultural creștin (Domine Deus, care a dat în română Dumnezeu, era la origini o invocație păgână; Crăciun se explică cel mai probabil prin lat. creatio, deși, cum știm cu toții, în conformitate cu doctrina creștină, Iisus a fost... natus, non creatus, de aici „reminiscențele” păgâne / eretice, în speță ariene și întreaga bibliografie pe această temă... și exemplele ar putea continua). În ceea ce mă privește, nu am ezitat să folosesc epitetul de sacru cu referire la textul biblic, acel text fondator, prin excelență textul HIERATIC. Constat că nici cei de la Trinitas Tv nu se sfiesc să spună Artă sacră (cu referire certă la arta creștină), iar nu Artă... sfântă... Sfânt este un termen slav la noi, descendentul lat. sanctus păstrându-se azi popular (cum se știe, în forma sânt). Probabil,în cazul nostru, al românilor ortodocși, atârnă destul de greu (și) acest aspect, cum se știe, terminologia de specialitate (religioasă-creștină) fiind într-o măsură covârșitoare de proveniență (bizantino-)slavă...

... de fapt, o (altă) frumoasă autoiluzionare! Ce este interesant este faptul că, cel puțin uneori, acest spațiu al autoiluzionării pare / este (??!!) mai real / verosimil / concret... decât celălalt... înclin să cred în primul rând pentru ființa care posedă o aplecare specială pentru zona lăuntricului. Spun asta tocmai eu care ador lumea de dincolo de aparențe!!! Și, totuși, ce minunate sunt proiecțiile de dincolo de mâna asta așa de palidă, de tastatura mai mult sau mai puțin zgomotoasă, de durerea asta de gât... A fost o stare pe care am simțit-o puternic, dar pe care nu am reușit s-o exprim pe măsură... Povestea este simplă: o ea ajunsă la o vârstă venerabilă în pielea unui personaj purtând aceiași ani... Iluzia-convingere, venind dinspre public(ul care cunoaște convențiile spectacolului)... către actor, că, după ce piesa va fi luat sfârșit, în culise, masca va fi dată jos, odată cu ea ridurile, bătrânețea,.. moartea: erai doar o femeie tânără care interpreta rolul unei bătrâne... nimic mai mult!!

Mul-țu-mesc fru-mos!!

... deocamdată, s-au... „folosit” ele de mine (!!!!). Da, cam știu ce vrei să spui, măcar în privința versului „hârșâitul trupurilor lăbărțându-se în revolta nudă a zilei”, care este el însuși o expresie secundară, mai exact rezultatul prelucrării unui vers anterior (dar, se pare, nu a ieșit nici așa prea concludent!). Sunt, în orice caz, imagini „tari”... Știu că am scris cu... poftă textul de mai sus!! Mai știu că nu este exclus să revin asupra lui!

Mulțumesc!!

... cu certitudine așa este! Cum nicio durere nu este gratuită, cum (mai) nimic din ce se întâmplă în lumea asta nu se întâmplă fără sens (chiar dacă acesta îți scapă într-o primă instanță), cum există o elementară și necesară lege a compensației care condiționează, în felul ei, echilibrul / armonia, suntem siguri că dincolo de ceva mai puțin plăcut este opusul său! Să nu ezităm să credem / să fim convinși!!

Mulțumesc frumos!

... o lume retrăgându-se obosită și uniformă din tumultul zilei... un eu, în primă instanță, pierdut în omogenitatea grămezii bleumarin, suficient de pe fază, încât să-și afirme... în timp util individualitatea, să-și revendice, în ultimă instanță, dreptul la următoarea... înserare, dreptul la viață, la propriul destin, fie el și pe o margine de pat / lume! La vie continue, trebuie să continue, asta în ciuda angoaselor mai mult sau mai puțin explicite, în ciuda conștientizării acelui vanitas vanitatum...

Mulțumesc!

...iar "neecologicul" nu este! o pură chestiune de compoziție chimică! Minima aristrocrație / decență față de propria persoană ar trebui să impună asumarea consecințelor care decurg de aici... Însă, trăitor în spaimă (liniștea suspectă), probă supremă a necredinței, în așteptarea "clipei aceleia", lichefiat / diluat și... restul, preferi să dai vina pe condiția umană, mai exact pe limitele ei, nu-i așa?!, căci Errare humanum est. Subtextul este multiplu, "aproape umani" evocând nu doar complacerea în această "circumstanță atenuantă" (de fapt, agravantă), ci și autosarcasmul (sunt (doar un) om, atâta pot, deci...) și, nu în ultimul rând, conștientizarea (dramatică a) distanței față de dimensiunea... divină, care s-ar cuveni să ne fie model suprem tuturor (țara de depaaarteee rămâne încă multă vreme țara de depaaarteee...)...

Mulțumesc frumos!!

Sunt momente (cf. supra „uneori”) când avem nevoie maximă de Certitudine! Atunci, cel puțin unii dintre noi optează pentru „inima... științifică”, acel recipient special care - crezi / ești convins tu!- te pune la adăpost de... ravagiile clipei, ale iraționalului, ale bâjbâielii în lumea lui „aproape de”, „un fel de”, „ca și cum”, garantând chiar o anumită transgresare a femininului / masculinului (un fel de accedere la... „transgen” care, de această dată, se sustrage inteligent atât oprobriului public, cât și oricărei... penalități!). Acestea se petrec însă doar... UNEORI: ființa umană este mult mai complexă (deci, deloc reductibilă la dimensiunea inimii științifice) și nu este exclus ca toată această blamare a universului transștiințific să vină din conștientizarea acută a dependenței (și tare ne e frică de dependențe!) de... (sic!!) conotație!

Mulțumirile mele!