Inconștiența și conștiența 6. Sinele 5

Conștiența acceptă lumina impură pe care supraconștientul o rafinează până când ajunge lumină pură, pe care o folosește în procesul complex de percepție a realității în mod obiectiv. Conștiența alocă un spațiu lumii spirituale coordonată de sinele spiritului, care filtrează și separă logicul de ilogic, raționalul de irațional, concretul de absurd, și verosimilul de elucubrații, astfel că în conștiență ajunge doar ceea ce are aderență la adevăr, luciditate și normalitate. Când lumile spirituale a doi oameni interacționează, se produc seisme psiho-cerebrale, iar cel cu lumea spirituală mai puțin puternică este zguduit de bulversări, debusolări, obnubilări și deprimări, și este necesar să-și protejeze lumea spirituală cu un câmp energetic creat de sinele său spiritual. Prin intermediul sinelui planetar, ce-și crește esența prin cumularea tuturor forțelor vitale ale oamenilor, se asigură empatia pozitivităților, ce reglează entropia sistemului dinamic și energetic uman, în timp ce negativitățile se scurg în neant.