Sufletul 8. Omul 4

Când sufletul încordat se destinde, elasticitatea lui îl proiectează în infinit, de unde se întoarce după ce a absorbit luminile siderale împrăștiind energiile cosmice tuturor entităților umane, care funcționează optim după ce au fost stoarse, sleite de energie, căci lipsa energiei a generat apatia, neurastenia și obnubilarea. Oboseala, surmenarea și deprimarea sunt simptome ale unei entropii cu fisuri, care-și micșorează fluxurile energetice, iar omul privit ca un sistem energetic, dinamic și complex, se trezește față în față cu neantul, scapă de acesta schimbându-i funcția, îl preface în deșertăciune și zădărnicie, deposedându-l de nimicnicie. Omul al cărui destin are o mulțime de puncte nodale, este un om complex, profund și dinamic, fiecare punct nodal aduce o experiență nouă, și toate la un loc creează un crochiu al înțelepciunii, prin caleidoscopul căreia omul înțelept privește viața irizată și iridescentă, luminată intens de strălucirea gândirii și a conștiinței, și prin efortul lor cumulat pătrunde cu privirea în întunecimi neînțelese, învăluite în esoteric și transcendental, din care scoate misterele cu care își transcende limitele, și astfel existența sa dobândește anvergură.