dincolo de paradis

“Aerul” personalizat înconjoară o femeie senzuală precum “lenjeria intimă” îmbrățișează corpul, iubirea necontrolată de rațiune, se orientează înspre o anarhie a sentimentelor, se impregnează cu “disoluție, moarte și nimicuri”, iar empatia iubirii devine o “proprietate colectivă”, și prin iubire, “traseele” care duc către “sine” se “închid”, dizolvate de reacția chimică între două suflete ce osmozează.

... da, drăguță interpretarea ta, o rețin ca pe un posibil subtext a ceea ce am scris supra... Altfel, vin și eu și adaug: „L’enfer c’est les autres!”, dar nu pentru că enunțiatorul s-ar situa în egoism / mizantropie / fandoseli (feminine) / rea-credință, necredință etc., ci pur și simplu pentru că: „... si les rapports avec autrui sont tordus, viciés, alors l’autre ne peut être que l’enfer. Pourquoi ? Parce que les autres sont, au fond, ce qu’il y a de plus important en nous, même pour la propre connaissance de nous-mêmes” (Sartre, Huis clos), adică:... dacă raporturile cu celălalt / cu aproapele sunt curupte / nocive, atunci celălalt nu poate fi decât infernul. De ce? Pur și simplu pentru că ceilalți reprezintă în realitate tot ceea ce este mai important în noi înșine, chiar pentru propria cunoaștere (de sine)... De aici, (justificata) reacția de închidere în „interiorul interiorului” tău, pentru a-ți prezerva identitatea! Dar, cum spui și tu, atunci cd fericirea nu este posibilă în mijlocul unei comunități mult prea ample (tu însuți devenind proprietate colectivă), ideal este să-ți dizolvi „egoismul” în povestea personală de... Iubire!

Mulțumesc frumos!

erată: cOrupte