Daniel Dobrica

Poate că nu sunt ochi de înger ochii mei Cum sunt ai tăi, ca ziua luminoasă, Dar dacă ai putea să vezi și tu prin ei, Ai înțelege cât ești de frumoasă. Poate că nu-i gură de aur gura mea Ca a

Ești doar un vis de neatins Atât de sus și de departe, Ești focul ce-n mine-a aprins Speranțe fără sens, deșarte. Ești visul meu frumos și bun, Fior de dulce amăgire Din el Septembriile

Un clovn cândva se-ndrăgostise De-o acrobată la trapez, Frumoasă cum numai în vise Sau în reviste poți să vezi. Și ziua-i trece chinuită, Iar noaptea-i trece fără somn, Iubirea

Eram un crai de noapte lipsit de sentiment Și fustangiu eram, de nu aveam pereche, N-aș fi crezut vreodată să vin-acel moment, Să simt ce pân-atunci credeam de modă veche. N-aș fi crezut

S-a dus un an cu rele, bune, Am râs, am plâns și am iubit , Dar la sfârșitul lui pot spune Că l-am trăit cum mi-am dorit. Am fost corect față de mine, Față de cei din jurul meu, De-am

Dacă de-acolo, de departe, nu vrei s-auzi când eu te strig, Dacă de inima ta rece, mi-ngheață sufletul de frig, De mă alungi, de nu îți pasă că din prostie m-ai rănit, Nu pot să spun decât atâta:

Crăciunul e aproape, mai e puțin și vine Orașul pe-nserate e-o ploaie de lumini Iar fețele-ncruntate, deodată sunt senine Doar mie întristarea mi-așterne-un pat de spini. Nu. Nu am să fiu

De ce ești tristă Ok-Sun Lee? E lumea asta prea nedreaptă, Când mulți nu sunt ce par a fi Iar binele doar rău așteaptă? Și inima ta Ok-Sun Lee... Tu ți-o deschizi precum o carte Dar mulți nu

Ce am făcut atât de deplorabil? Nu înțeleg...De ce nu se cuvine? Am vrut să fac un gest frumos, amabil, Eu vin cu flori, voi dați cu pietre-n mine?! N-am vrut decât să vă ofer iubire, Culoare

Prea mult ești iubito doar tu-n mintea mea! În pat mă foiesc și nimic nu-mi convine, Mă-mbrac, ies în stradă cu inima grea, Durerea s-o spele, potopul ce vine. E două și plouă și nimeni pe

Nu e târziu, iubito, e luna sus pe cer Până la miezul nopții mai e un sfert de ceas Privesc pe geam în noapte la străzi pustii și sper Speranța-n clipa asta, e tot ce mi-a rămas. Ți-am scris

Alisa are ochi frumoși Și blânzi de căprioară, Căprui și mari și luminoși, Surâs de primăvară, Când ea zâmbește, înfloresc În toamnă trandafirii Și-n sufletu-mi mi se sădesc, Semințele

Pe-acest drum, îndârjit am pornit la-nceput Cu pași mari, apăsați și cu mâinile goale, Părea neted și drept și ușor de bătut Și-mi părea că nimic n-o să-mi poată sta-n cale. Mult prea

Eşti ca o zi de martie, senină, Ai ochii verzi, miroşi a primăvară Privirea ta mă-nvăluie-n lumină De parcă-n suflet soarele-mi coboară. Muguri sfioşi pe dulci buzele tale Încet se sparg şi-un

Noaptea asta de vară e abia la-nceput, În urechi îmi adie ale vântului șoapte, Ce mă-ndeamnă, mă roagă să așez un sărut Peste buzele tale, ca cireșele coapte. Vântul știe prea bine, eu pe vânt

Iubirea, acest joc la care pierd mereu Îmi mută inima dintr-al meu piept la tine Și-mi lasă pe-un peron pustiu un suflet greu S-aștepte în zadar un tren ce nu mai vine. O noapte de nesomn și-o

Când mă privești iubirea mea, Mă simt complet paralizat, Căci ochii tăi, bucăți de stea, Mă ard în suflet ne-ncetat Când îmi zâmbești iubirea mea, Simt că mă-nalț și că plutesc... Oh,