Daniel Dobrica

Domnule poet Claudiu Tosa! Nu înțeleg de unde ați tras această concluzie. Probabil că ați citit doar ultima strofă. Și nici măcar acolo nu e nimic motivațional. E doar un disperat sfat și atât. Am pus multă disperare și multă spaimă în această poezie. Nu am nimic împotriva poemelor motivaționale, am și scris câteva. Poate vă veți face timp cândva să citiți „Dacă tot e să fiu singur”, „M-aș reîncarna-ntr-un zâmbet” sau „Pași înainte” sunt doar câteva dintre cele puține pe care le-am scris și care îmi vin acum în minte. Dar nu acesta.

În altă ordine de idei nu văd legătura dintre poza mea de profil și această poezie. Doar dacă nu cumva ați vrut să mă insultați subtil. Eu, de exemplu, dacă aș vedea o poză similară la un profil aș caracteriza-o ca pe o poză în care i se vede fața, luna și marea. Firma treningului nici măcar nu mi-ar fi sărit în ochi.Mă rog, fiecare e focusat pe ce îi place.

Bun, nu vă place poezia mea, asta e. Mie îmi place! Critici pe aici au mai trecut, dar au venit și cu sugestii, nu doar au dat cu ranga!

Doamna Victoria Bujoreanu, mulțumesc frumos pentru sfat. Am scris direct textul și nu a mai apărut problema cu „forbiden”!

Domnule Dragoș Vișan, vă mulțumesc frumos pentru apreciere și pentru scurta dumneavoastră analiză. Îmi place cum formulați la sfârșit: „Nu ne vom lăsa îngenuncheați!”. Într-adevăr, poezia poate fi „arma” cu ajutorul căreia vom rămâne în picioare!

Marius, mulțumesc frumos pentru sfaturi. Nu am nicio îndoială că sunt pretioase. Am scris și poezie cu vers alb. Recunosc, că foarte puțină. Dar ceea ce iubesc enornm la o poezie este rima. Prozodia. Matematica și muzica cuvintelor. Știu, îți limitează mișcările în ceea ce privește exprimarea fidelă a tot ceea ce simți când vrei să scrii. Dar dacă și în aceste condiții „dictatoriale” reușești să transmiți un mesaj care exprimă fidel ceea ce simți, constați ca rezultatul este ceva frumos, atât auzului cât și peniței. Poate că rima nu este ceea ce se caută în poezia de azi. Dar, de vreme ce nu trăiesc din ce scriu, îmi permit „luxul” de a nu scrie ceea ce se caută. Îmi pare rău să aud de micile orgolii ale oamenilor de pe aici. Ambițiile lor nu mă ating la fel cum nici țelurile mele nu ajung până la ei. Nu sunt aici nici măcar pentru a amenița locul următorului poet de atelier de deasupra mea. Eu nu sunt aici pentru vreo competiție. Sunt aici pentru că, pe ascuns, inima mea iubește poezia. Dacă ei au ambiții, dacă ei au frustari, treaba lor. Ei cu ambițiile lor, eu cu poezia mea. Cer doar respect. Mă îndoiesc că, pe un site pe care nu intră maneliști sau bombardieri, cer prea mult de la niște oameni educați.

Eu nu cred că se mai întoarce cineva pe site-ul ăsta, foarte probabil nici măcar eu. Sunt deja mai mult de două săptămâni de când încerc să postez o poezie dedicată lunii iulie numită „Iulie sau Iulia”. Răspunsul este același obstacol prezentat mai sus. Eu sunt conștient că nu am nivel și știu că probabil 90% din textele mele zac în atelier și mai nou în abominația aia de „pagină de autor” (adică să mi le citesc doar eu dacă am chef), dar dacă este așa spui tu, atunci ar fi o lipsă de respect față de mine (ca să vorbesc doar în numele meu). Pentru că deși sunt neînsemnat am și eu o mică contribuție aici. Sunt membru cred că de prin 2006 și am postat aproape 150 de texte. Și e frustrant să vezi cum unii pot publica texte noi iar eu nu. În fine, poate site-ul ăsta e prea elitist pentru un ”cabotin liric” ca mine. Sunt puțin dezamăgit de ce văd că se întâmplă pe aici și e ceva care îmi spune că lucrurile vor rămâne la fel.

Bună!

Poate să îmi spună și mie cineva de ce mecanismul acestui site nu mă mai lasă să postez noi texte? Încerc de mai mult de o saptămână să postez o poezie și primesc mereu acest mesaj: „Forbidden
You don't have permission to access /index.php/newtext/all/thankyou.html on this server.”

Ce trebuie să fac pentru a nu mă mai întâlni cu o astfel de situație?

P.S.:Știu că nu ar trebui să postez aici, dar la secțiunea „Contact” nu mi se oferă nici o alternativă ca să pot lua legătura cu cineva.

Mulțumesc!

Mulțumesc din suflet, Ecaterina. Ți-am urmat sfatul și sper ca rezultatul final să fie ceva mai bun. Mulțumesc că ai trecut pe aici.

Domnule Ionuț Caragea vă mulțumesc frumos pentru sugestie. Mă voi gândi cum să structurez altfel al doilea vers din prima strofă. Mă onorează aplecarea dumneavoastră asupra acestei poezii a mea!

Mulțumesc frumos pentru sugestii. Le voi lua în considerare!

Vă mulțumesc din suflet că ați dat atenție poeziei mele și că ați avut răbdare să o parcurgeți. Aș vrea ca fiecăruia dintre dumneavoastră să vă răspund cât mai pe scurt:

Domnului Emilian Lican: vă sunt recunoscător pentru steaua pe care mi-ați dat-o și pentru comentariul dumneavoastră, care îmi apreciază munca. Vă garantez că sunt conștient că iubirea nu este o greșeală... Mă rog, îi spunem convențional iubire pe planetă, când mai degrabă termenul corect ar fi „dragoste”. În viziunea mea, iubirea e o stare, o frecvență, o energie mult mai apropiată de sfera spirituală decât de cea umană-materială. Dar să convenim, totuși, că dragostea nu e o greșeală. Și nu e. Doar că poezia se petrece într-un decor mai mult decât naiv. Vă dați seama că sunt rare, spre inexistente, cazurile în care o iubită se contrazice cu partenerul ei, cum că ea greșește mai mult. În poezie nu am vrut să par un barbat care își recunoaște greșelile și își pune „cenușă în cap”, ci un bărbat care își recunoaște greșelile, ci își dorește, agresiv aproape, cu vehemență dacă vreți, să nu le mai repete. Vă mulțumesc încă odată!

Domnului Irinel Georgescu: o parte din nelămuririle dumenavoastră cred că le-am lămurit răspunzând mai sus. Am insistat cu verbul „a greși” pentru că aceasta este tema poeziei. Reproșul, sunt de acord cu dumneavoastră, este nemotivat în realitatea perceptibilă, dar perfect justificat în cadrul naiv al poeziei. Eul artistic la care faceți referire îi reproșează iubitei ca ea se laudă că greșește mai mult decât greșește în fapt, ceea ce poeziei îi dă contur, dar în realitate, de acord, e abolut naiv. Vî mulțumesc frumos pentru intenția de a-mi da o stea și pentru faptul că mi-ați apreciat munca!

Doamnei Maria Mitea: Doamnă, sincer vorbind mă fac un pic de râs cu răspunsul pe care vi-l dau. Nu citesc prea multă poezie contemporană. Din două motive: cel mai important e că, fizic, nu am suficient de mult timp. Din păcate. nu îmi pot câștiga existența din ceea ce scriu, așa că trebuie să mă concentrez pe ceea ce, chiar dacă nu îmi place, trebuie să fac. Al doilea motiv este că, în mare parte, poezia contemporană e o lungă și plictisitoare înșiruire de versuri albe, care îți ucid răbdarea în a le citi și a le înțelege! Sunt mai degrabă eseuri decât poezii. Nu sunt un om care nu gustă versuri albe, dar o poezie fără rimă și fără prozodie trebuie să fie scurtă și să degaje un mesaj puternic. Nici chiar un haiku. Ceva mai mult de atât. În lumina celor arătate, vă spun sincer că dacă am prezentat un clișeu, am făcut-o involuntar. Eu personal, nu am citit alte poezii, în care alți poeți să fi „băut o vodcă cu Nichita”. Încă o dată, îmi cer scuze. Probail că astfel de poezii există, dar eu personal nu le-am consumat. Când am un pic de timp liber prefer să citesc poeții preferați: Eminescu, Coșbuc, Goga, Păunescu, Nichita, Radu Stanca sau chiar George Țărnea, sau chiar în 95% din cazuri să lucrez la o poezie proprie. Îmi cer scuze dacă v-a deranjat perpetuarea acestui clișeu, dar nu am făcut-o cu bună știință. Vă sunt recunoscător că ați avut răbdare cu poezia mea.

Mă înclin în fața dumenavoastră și vă mulțumesc!

Vă mulțumesc frumos pentru opinii. Am să mă străduiesc mai mult pe viitor.

Multumesc pentru apreciere domnule Alexandru Corneliu Enea. Natura vie o compunem si o descompunem cu fiecare vers de dragoste pe care il scriem

Mulțumesc mult domnule Pașa, pentru observațiile și sugestiile dumneavoastră. Am revizuit textul, sper să nu îmi fi scăpat ceva la ora aceasta târzie în noapte și devreme în zori, când v-am văzut comentariile. Dacă îmi permiteți, vă contrazic punctul dumneavoastră de vedere cum că expresia “M-aș reîncarna-ntr-un zâmbet” strică prozodia poeziei.
Întradevăr sunt 8 silabe în expresie, însă dacă veți recita această expresie, ignorând litera “î”, și anume să o citiți “M-aș re’ncarna-ntr-un zâmbet” mai rămân doar 7 silabe care se mulează atât pe măsură cât și pe ritm. Eu așa am gândit-o. Aș fi scris de la bun început așa, însă nu am fost sigur că este și corect gramatical. Vă mărturisesc că m-am documentat înainte, însă nu am găsit nicăieri pe internet vreo pagină care să îmi dea un indiciu că dacă aș scrie așa ar fi corect.
Mulțumesc și pentru ideea dată de dumneavoastră aceea cu „M-aș reîntoarce-n cântec”, dar consider că așa cum am scris de la bun început poezia, corespunde cu ce am simțit si voi păstra varianta inițială.
Vă mulțumesc înca o dată, pentru că ați avut răbdare să îmi citiți poezia și să îmi faceți aceste sugestii și observații, pentru că știu că mai am multe de învățat, iar acestea îmi prind foarte bine, mai ales de la cineva cu experiența si cunoștințele. V-aș ruga sa pot conta pe ele și în viitor.
Dacă “M-aș re’ncarna-ntr-un zâmbet” ar fi o expresie corectă gramatical, atunci aș fi bucuros să înlocuiesc vechea expresie cu aceasta.
Cu multa consideratie

Vă mulțumesc mult de tot pentru aprecierile dumneavoastră și pentru faptul că va plăcut această poezie. Vă mulțumesc și pentru steluță și chiar dacă spuneți că nu ați acordat-o pentru încurajare ci pentru valoarea poeziei, (ceea ce cu atât mai mult mă bucură), aș vrea să știți că astfel de aprecieri mă încurajează și mai mult să continui.

Sa va explic domnule Petre Ioan Cretu de ce este necesara votarea tuturor textelor, daca-mi permiteti. Dintr-o regula de bun simt elementar, care presupune sa respecti munca pe care oricine o depune. Fara gunoierul ala care matura strada la ora sapte de dimineata, cand plec eu la servici, am fi toti plini de purici, paduchi si sobolani, de exemplu. Nevotand un text, oricare text, dumneavoastra desconsiderati munca depusa de concurentul respectiv, ca sa participe la acest concurs. Ori nici o munca nu trebuie desconsiderata. Am folosit exemplul de mai sus ca sa arat asta. Stiu, sunt 50 de poezii, sunt multe, dar nu va cere nimeni sa le votati pe toate intr-o zi. Pentru acest concurs au fost zece zile de votare. Cinci poezii pe zi ar fi fost suficiente sa le cititi, analizati, notati, fara sa va rapeasca din timpul rezervat grijilor zilnice.
Cu respect!

Multumesc pentru incurajari. Am sa ma straduiesc mai mult.

Multumesc frumos pentru apreciere si observatii, am facut corecturile necesare.