Sonetul fetei oarbe
Ea-n beznă a trăit de la-nceput Și niciodată nu s-a revoltat, Divinității nu i-a reproșat Că ar fi luat-o-n râs, când s-a născut. În întuneric, ea, trăind o viață, În orice lucru a găsit
DDDaniel DobricaFirul Ariadnei
Privirea ta mi-e firul Ariadnei, Privirea ta mi-e lira lui Orfeu Căci mort fiind, precum Euridice, Captiv în labirint, precum Tezeu, Privirea ta parcă-mi mai dă o șansă Să-înfrunt în ochi lumina,
DDDaniel DobricaCaptivii unui vis
Iubito, dacă vine noaptea N-am ce să fac, așa mi-e scris, Să eludez realitatea Ca un captiv al unui vis. Un vis în care a ta palmă Se simte caldă-n palma mea, Afară, ploaia cade calmă Și-o
DDDaniel DobricaVerde
Mă verde ramura de brad, Mă verde frunza, lin cum cad, Mă verde un noiembrie Când cenușiu peste tot e, Mă verde cu cărămiziu, Mă verde toamna și nu știu Și-n câtă ură-a adunat, Mă verde viu cu brun
DDDaniel DobricaCe repede se face târziu în viață
Ești tânăr, și liber, și-orice poți sa ai Și nu-i greutate să nu îi faci față Și-n timp ce te crezi Prometeu, habar n-ai Ce repede se face târziu în viață! Nu ai o busolă, dar ai orizont Și chiar
DDDaniel DobricaFiica sfârșitului de vară
Ai soare-n păr, lumină în privire Din ochii tăi stau zorii să apară Se-adună trandafirii să te-admire O, fiică a sfârșitului de vară! Din profunzimea roșiilor petale Ei te imploră, lasă-i să
DDDaniel DobricaPale felinare
În lumea asta-n care eu nu mă regăsesc Și-n care pentru mine simt că nu-i loc sub soare, Când noaptea-i labirintul prin care rătăcesc, Voi luminați-mi pașii, voi pale felinare. În bezna-n care lumea
DDDaniel DobricaÎn penumbră
Prea multă liniște și prea profundă Parfumul tău, de-o vreme l-am uitat Iar amintirea nu mi-o mai inundă Doi ochi mirați și-un zâmbet resemnat. Dintr-un pahar se soarbe pe el însuși Un vin bătrân și
DDDaniel DobricaIulie sau Iulia
Iulie sau Iulia Nu cred că s-ar observa, Nici n-aș ști dacă m-ar arde Soarele cu raze darde Sau doar amintirea ta Iulie sau Iulia, Pentru mine n-ar conta! Iulie sau Iulia Jur că nu m-ar
DDDaniel DobricaȚară fără steag
Dacă mai exist sau nu, Asta îmi poți spune tu! Poate sunt pierdut, pribeag Ca o țară fără steag, Fără oameni s-o iubească, Fără unul s-o urască, Și s-o vândă pe trei lei La vreun soi de
DDDaniel DobricaSunt oameni care dau bani grei să moară
Sunt oameni care dau bani grei să moară Sfidând orice putere omenească Și prea mulți oameni, care, bunăoară Ar da orice, dar n-au, ca să trăiască. Și dacă asta-nseamnă echitate, Unde-am ajuns ca
DDDaniel DobricaAlină
Dintr-un adânc de noapte, un licăr de lumină În suflet îți pătrunde și-aduce armonie, Să îți cicatrizeze o rană ce-o alină, Speranța să-ți trezească c-un strop de apă vie. Zălog în fața vieții,
DDDaniel DobricaFata din tren
Aruncam, furiș, privirea Către locul de la ușă Să-mi alung nelămurirea, Este înger, e păpușă? Soarele-i trimite-o rază Dinadins, să îi răsfețe Chipul ei care trădează O cuminte frumusețe. Își lăsă
DDDaniel DobricaCele mai bune lecții despre viață
Stomacul, de-i flămând te va-învăța Că foamea nu-i o piedică prea mare Când simți în viitor și altceva, Ce-n bine să-ți ofere o schimbare. Învață de la portofelul gol Că încă mai există o
DDDaniel DobricaVeniți de luați lumină
Veniți de luați lumină Cu sufletul curat, Creștinii se închină, Hristos a înviat! Azi, grâul de neghină Pe veci s-a separat Veniți de luați lumină, Hristos a înviat! Veniți de luați lumină Și
DDDaniel DobricaÎnflorit
Iubito, inima mi-e un ghiveci În care te cultiv ca pe o floare Te voi iubi și îngriji în veci Să-ți fiu căldură, apă, aer, soare. Și înflorind în primăvara mea, Voi fi și fericit, dar și
DDDaniel DobricaCampionul greșelilor
De te-aș iubi, nu mă iubești De te iubesc, nu m-ai iubi, Nu te da mare că greșești, Eu sunt maestru-n a greși! Greșeala ta e echivocă, Greșeala mea e-un paradox Când al meu trup, ningând, evocă Al
DDDaniel DobricaMusca și albina
E bine și rău în tot ce ne-ncearcă De flori și gunoaie planeta e plină La fel, omenirea se-mparte de parcă Sunt oameni gen muscă și alții, albină. De-întrebi genul muscă de flori, îți răspunde Că
DDDaniel DobricaMon destin inscrit en toi
Mon destin inscrit en toi Oare ce va mai urma Dacă-atât de mult greșesc Când îți spun că te iubesc? Nu-mi răspunde în franceză Căci oricum nu înțeleg Viața mea e-o antiteză: Incomplet, totuși
DDDaniel DobricaLa steaua (II)
La steaua care-a răsărit Cuvintele se-nchină Fiindcă atât de măiestrit Le pune în lumină! Poate demult s-a stins în drum În vastitatea-albastră, Dar raza ei și-atunci, și-acum Poartă mândria
DDDaniel DobricaRoșu și negru
Dintr-o petală de bujor parcă ești decupată, Un vis ce se-mpletește cu-al nopții mele hău Mă simt dator, în versuri, să-ți spun ce minunată Ești, îmbrăcată-n roșu și negru-i părul tău! Ești ca un
DDDaniel DobricaE deja ieri
M-ai rătăcit prin mii de primăveri Și m-ai abandonat prin țări străine E prea târziu, acum e deja ieri Și nici nu știu dac-am mai fost și mâine. Nu e nici timp trecut și nici prezent Când viitorul
DDDaniel DobricaTată Timp
Credeam că ții cu mine, tată Timp Și că oricând mă pot baza pe tine Credeam că, precum zeii din Olimp Oricât, și-oricum, și-orice mi se cuvine. Cum de-am ajuns ca să mă pierd acum Pentru că
DDDaniel DobricaToamnă, toamnă, toamnă, toamnă!
Te-am văzut în brațele lui, Atunci când te doream atât de mult în brațele mele... Acum, până și frunzele se leapădă de mine Ca de un copac de care nu s-au simțit demne să foșnească în bătaia
DDDaniel Dobrica