Poezie
Verde
1 min lectură·
Mediu
Mă verde ramura de brad,
Mă verde frunza, lin cum cad,
Mă verde un noiembrie
Când cenușiu peste tot e,
Mă verde cu cărămiziu,
Mă verde toamna și nu știu
Și-n câtă ură-a adunat,
Mă verde viu cu brun roșcat.
Pe inima cu ramuri verzi
Mă verde-un verde din livezi
Și când mă uit în ochii tăi,
Mă verde verdele din ei!
Prea multă verde primăvară
Mă verde-n tot ce mă-nconjoară
Iar toamna, cât s-ar strădui,
Nu mă mai poate cenuși.
Mă verde luna prin perdele,
Saturn mă verde prin inele,
Iar dacă nu-nțelegi ce spun,
Mă verde-un verde gând nebun!
Un gând purtat de-un verde vânt:
Eu, precum Lazăr din mormânt
Înlături, piatra o voi da
Când am s-aud chemarea ta!
Tu știi ce ești? Ești minunată!
Ești ca o vară detașată
În mijloc de noiembrie,
Să-mi scalzi în soare zilele!
00804
0