Poezie
Înflorit
1 min lectură·
Mediu
Iubito, inima mi-e un ghiveci
În care te cultiv ca pe o floare
Te voi iubi și îngriji în veci
Să-ți fiu căldură, apă, aer, soare.
Și înflorind în primăvara mea,
Voi fi și fericit, dar și puternic,
Udând o floare ce m-ar transforma
Într-un ceva mai bun, dintr-un nemernic.
Văzând că-n lume-atâtea se întâmplă,
Mai mult de rău, decât de bun augur
Eu am să-ți port petalele pe tâmplă
Și-am să împroșc iubire împrejur.
Am să-ți respir cu-atât nesaț parfumul
Precum un muribund, sfidând un dric,
La ultimul său suflu nu-i dă drumul
Sperând să mai trăiască încă-un pic.
Și am să sper că tu-nflorind în mine,
Voi înflori și eu în părul tău
Iar astăzi, înflorit, voi fi mai bine
Dacă am fost vreodată-atât de rău!
021.185
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dobrica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dobrica. “Înflorit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14169397/infloritComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAsi eu zambesc, aproape ca imi apare dracusorul care spune, oare nu e mai bine sa citesti cu voce tare?
0
este acel gen de poem siropos, care dă bine dacă îl asculți într-un cadru nimerit/ o declarație de dragoste eternă care, de ce nu, m-ar emoționa văzând și protagoniștii
personal, mă bucur să aflu și genul acesta, sincer, ușor, catifelat
uneori pare prefăcut astfel de poem, acesta îmi pare naiv și sincer și nu zic nu
“Am să-ți respir cu-atât nesaț parfumul
Precum un muribund, sfidând un dric,
La ultimul său suflu nu-i dă drumul
Sperând să mai trăiască încă-un pic“
cred că sunt versurile care se detașează (în sensul bun) de celelalte