Poezie

În penumbră

1 min lectură·3 septembrie 2023

Mediu

Prea multă liniște și prea profundă

Parfumul tău, de-o vreme l-am uitat

Iar amintirea nu mi-o mai inundă

Doi ochi mirați și-un zâmbet resemnat.

Dintr-un pahar se soarbe pe el însuși

Un vin bătrân și prea dezamăgit

Plângând în el și tot în el vărsându-și

Amarul unui dor neîmplinit.

Din lacrimile lui cu gust de struguri

Se îmbătase-un trandafir livid

Ai cărui spini s-au transformat în muguri

Ca drept protest la actul lui placid.

O flacără mai arde-o lumânare

Ce-n locul meu ar vrea să se topească,

O empatie care simt că n-are

Vreo șansă minimă să reușească.

Eu ard cu-o vâlvătaie de o clipă

Și mă consum, practic, instantaneu

Și-ar fi și o prostie, și-o risipă

Să ardă altceva în locul meu.

În semiîntuneric, în penumbră

Un milion de gânduri alungând

Stătea un om în camera lui sumbră,

"Eu nu sunt el!", mă amăgesc în gând.

00929

Daniel Dobrica. “În penumbră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14173438/in-penumbra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.