Poezie
Iubirea, acest joc la care pierd mereu
1 min lectură·
Mediu
Iubirea, acest joc la care pierd mereu
Îmi mută inima dintr-al meu piept la tine
Și-mi lasă pe-un peron pustiu un suflet greu
S-aștepte în zadar un tren ce nu mai vine.
O noapte de nesomn și-o zi cu greu se scurg
În mine nori se strâng și ochii-ncep să plouă
Și plouă. Plouă trist în palidul amurg
Cu lacrimi care-n zori se schimbă-n stropi de rouă.
De chipul tău, iubire, sunt ochii mei orfani
Și crede-mă, mă sperii atunci când mă gândesc
Că poate-n următorii un milion de ani,
N-o să existe-o clipă când n-am să te iubesc!
Dar totul e-n zadar, nu pot iubi doar eu
Și știu, la tine-n suflet de mine nu e loc
Iubirea, acest joc la care pierd mereu
Îl joc în continuare. Nu știu de ce-l mai joc.
001.247
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dobrica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dobrica. “Iubirea, acest joc la care pierd mereu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14026083/iubirea-acest-joc-la-care-pierd-mereuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.