Poezie

Nu e târziu, iubito

1 min lectură·14 octombrie 2014

Mediu

Nu e târziu, iubito, e luna sus pe cer

Până la miezul nopții mai e un sfert de ceas

Privesc pe geam în noapte la străzi pustii și sper

Speranța-n clipa asta, e tot ce mi-a rămas.

Ți-am scris mesaj pe Facebook. Apare necitit.

Probabil dormi, căci mâine te-așteaptă-o noua zi.

Mă-ntind pe pat, chem somnul, dar zac neliniștit

Căci tu vei fi departe când eu mă voi trezi.

Printr-o perdea de vise păstrate încă vii,

Cu ochii-nchiși, te caut și-aștept acel răspuns,

Nu e târziu, iubito, nici mâine dacă-mi scrii

O vorbă de la tine, m-ar alina de-ajuns.

Nu sunt bolnav... și totuși, mă doare tot ce simt,

Speranța-i o ruletă rusească-n tâmpla mea

Și-n mascarada asta, mă mint ca nu mă mint...

Când orice drum se-nfundă, ce șansă pot avea?

Pot să aștept, nu-mi pasă, oricum nu mă grăbesc

Am așteptat o viață și voi mai aștepta.

Când zalele inimii la tine mă gonesc,

Cum pot să-mi aflu locul lângă altcineva?

Dacă mi-ai pune aripi, aș lua și munții-n piept

Și-aș face-ntr-o secundă aproape din departe!

Nu e târziu, iubito, sute de ani s-aștept

Și-apoi să fiu cu tine, pentru eternitate!

001.044

Daniel Dobrica. “Nu e târziu, iubito.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14057826/nu-e-tarziu-iubito

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.