Poezie

Eu pentru tine, am murit

2 min lectură·25 decembrie 2014

Mediu

Dacă de-acolo, de departe, nu vrei s-auzi când eu te strig,

Dacă de inima ta rece, mi-ngheață sufletul de frig,

De mă alungi, de nu îți pasă că din prostie m-ai rănit,

Nu pot să spun decât atâta: eu pentru tine, am murit!

Dacă nu-ți pasă că mă doare, când mă ignori deliberat,

Și dacă lacrimile mele, pe tine doar te-au amuzat,

Dacă mă calci iar în picioare când sunt căzut și sunt lovit,

Mai bine uită-mă iubito, eu pentru tine am murit!

De unde-atâta răutate și-atâta fiere fără rost

Doar pentru c-am avut curajul să te iubesc? Am fost un prost!

Puteam să înțeleg, firește, că nu mă placi, că nu mă vrei,

Nu atitudinea de țoapă, purtarea asta de doi lei!

Poate că mulți îți vor iubirea, poate puțini te fac să zbori,

Poate că alta ți-e purtarea, dacă altcineva-ți dă flori,

Dar dacă vreun bărbat vreodată, îți bate-n ușă c-un buchet

Comportă-te precum o doamnă, nu ca o țață de bufet!

Și dacă după ceva vreme, toți prinții tăi te vor răni,

De mine-ai să-ți aduci aminte, și-ți vei dori a mă găsi,

Să-ți amintești că erai visul ce fără milă l-ai strivit,

Nu mă mai căuta vreodată, eu pentru tine am murit!

001.139

Daniel Dobrica. “Eu pentru tine, am murit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14062241/eu-pentru-tine-am-murit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.