Daniel Bratu

Poezia e reusita, cel putin in prima parte si in final. E inceputul unei calatorii in adancurile sinelui, o epopee subtila a devenirii, dorului. Cantec de sirena, straniu conjugat cu intoarcerile mimate ale unui Ulysses nelegat de stalp, dar fara ureche muzicala.

Superba metafora:
\"se făcea că oamenii treceau printr-un fel de lacrimă
și umbra lor se înfășura în jurul unui ghem
unii scădeau
alții rămâneau ascunși\"

Nereusita, insa, imi pare includerea in text, ca un corp strain, a fragmentului facil-anecdotic:

\"iar ei își imaginau
niște treburi pe care nu pot să ți le descriu
că sunt fată cuminte și bine crescută\"

Deasemenea, cred ca poezia s-a fi putut lipsi si de:
\"așa am ajuns la concluzia
că toți bărbații
au fost într-o viață anterioară
scenariști\"

Scenaristii ca ministrii.
Ca d-aia spun si zic, poezia s-a putea lipsi de aceste referiri ghimpate despre starea - nestarea frivola a barbatilor.

Finalul e senin, durere si devotament, de aici se incepe zidirea intr-un sine aurifer, multiplicant, stralucitor in apele oglinzii.

\"astfel mi-am făurit, pentru prima oară,
zidul
i-am ascultat bătaia-i surdă si lentă\"

Lacrima ei slefuieste ziduri. Nu-i de mirare oglindirea de-apoi.

Plânge fratele Ion
ca după injecție
săgetat de Cupidon
fără vreo intenție.

A intrat fără habar
dintr-o glumă comică
și-i, fost colecționar,
gâză doar, agonică.

Stau și mă tot uit la el
pură introspecție,
c-am un frate cam rebel
(frate de colecție).


P.S. Nu vrei să treci tu la geam, a început să mă ia \"corentu\" pe la ceafa cu ac.

Imi place poezia, desi eu te stiam mai aproape de muzica rimei. Imagini frumoase, de o tristete calma, senina, asumata. Pline de bucuria a ceea ce va veni. Chiar daca toamna isi arata coltii de iarba vesteda.

Imi place mult:
\"electrizate privirile resorb rotocolul de lumină
renăscându-l prin cezariana înserării mult mai aprins\"

Aici, ca si in toata poezia, se simte atingerea fina a clapelor de muzici si intelesuri \"cromatic inelare\"

O joaca a versului rimat, care a inceput sa te prinda. O haina prin care se vad tesute fir de borangic si de auriu fibrilar.
Cred insa ca finalul, cel cu enclavele formatoare e putin cam repezit, usor artificial.

Andu, revin cu greu, usor in intarziere fata de momentul, pe care-l banuiesc deja depasit, al neintelegerii. Mi l-am inchipuit pe acest duce, infrant de propria ura, cantand ca dintr-o margine de frunza, desi rolul scoicii era altul. de fapt, deschiderea scoicii i-a fost interzisa, scoica vazuta nu numai ca un ghem de simboluri, de alternative ale cunoasterii ci, poate, ca o cutie a Pandorei, samanta de furtuni violete.
Un cantec alienat, dar, de multe ori, dupa cum viata demontreaza, cu sanse de laudata reusita.

Cu stima si el,
Daniel

Dana, sa ne pazeasca sfintii nostrii de somnul inconstientei birjarului. De multe ori, insa, sfintii obisnuiesc si ei sa se hraneasca din plin cu aburi si ceata de nori plumburii.
Multumesc, comentariul tau deschide portile seninului

Sorin, multumesc, imi place si mie tare mult ca ti-a placut. Din mustatile birjarului fie sa putem distila macar de-un toi de vodca, in toamna care sta sa se-aseze.

Andu, multumesc pentru cuvintele tale, ele cad ca ploi de vara intru spalarea urii invinse din sonet.
Infrunzirile caduce, adica tardive, pieritoare. Nu e numai un termen juridic si nu mi se pare nici prea pretentios daca tot e vorba de un fost falnic duce contemporan.
Cantatul din marginea de scoica e o sintagma a neajungerii la posibilitatea cautarii, eliminarea alegerii, ca o dubla cenzura. Scoicile sunt gheme de simboluri, ele au o lume ascunsa, incerta, care poate contine perle, bogatii uriase sau nimic.

Poezie - lava,
poezie - cant de zmeu rasucit
poezie - miere, otrava
poezie - inima cu pres albastrit
mazga de vise
cu apa salcie
la urma deschise
prin dig - POEZIE

*obs. e un mic typo la zmeele alea \"adormite in zbor\"

Ion, fratele meu mai mare, de peste Prut, cu zambetul sagalnic, te ascult si ma praval in dulce ascultare, cand imi vorbesti de fina-ti incantare.
De ce nu a lasat nimeni semne, e cumva explicabil, e inca proaspata penumbra urii.
Multumesc mult, sa ne citim voiosi cu bine

Andrei, ochiul tau patrunde dincolo de sfere inchise, e neranchiunos si tocmai d-aia seninului ii este accesibila judecarea dreapta a norilor grei de pe frunte.
Multam fara frontiere, drum bun spre galaxii de versuri
in asteptarea-ti

Și s-a tot dus în zare mândrul duce,
hlamida-i purpurie zdrențuită
se-acoperă cu iarbă. Liniștită
rămâne pajiștea născând o cruce.

În roua sângelui, ca printr-o sită,
ura cernută a-ncetat să-i urce,
și-n lacrima-nfrunzirilor caduce
se-nclină umbra-i rece, chinuită.

Și-i coasta corn de viperă ucisă,
iar buza-i cântă vinețiu de alean
din marginea de scoică interzisă.

Ajuns de-acum verzui catamaran,
se-ascunde-nfricoșat sub marea lisă,
pândind Aruncătoarea de ciocan.


Poate nu ești un caz pierdut. Dacă ai început să te îmbărbătezi, să speri întru mai binele purtării tale, e semn de luminare a poienii. Câteodată și viermii își freacă umerii de scoarța copacilor, crezând în puterea vindecătoare a creșterii aripilor.
„Pasul” acesta plin de curaj trebuia spus și făcut mai demult, înainte de a începe jocul la cacealma.

În loc de \"muce de Eligor\" se va citi \"duce de Eligor\".
Scuze și pentru alte eventuale de grabă greșeli.

La mulți ani, Andrei ! Fie-ți ochiul poeziei binecuvântat și de acum încolo de lacrima metaforei.

Maria, mulțumiri pentru ochioasele catifelări.

Vladimir, știu că n-ar fi trebuit să-ți răspund. Distanța între „umorul” meu și „umorile” tale e prea mare, poate fi socotită atât în litere cât și în ani. Dar poate n-ai înțeles (nici n-ar fi de mirare) așa că mă văd nevoit să-ți explic, dacă tot mi te-ai agățat de mustăți, prin acest atac la persoană, evident, mai ales prin ultima frază.

Era vorba de o dramă umană. O știre din ziar mi-a adus aminte. Am văzut-o plângând la ultima Olimpiadă pe femeia asta cât un munte și m-a impresionat momentul în care spectatorii unui întreg stadion se pierdeau în rumoare, neștiind de ce e cărată silnic, de bodyguarzi, în afara pistei, recordmena lumii. Mihaela Melinte e un caz, pentru sportul românesc și nu numai. Problema dopajului e că numai unii sunt pedepsiți. A fost zdrobită de pietrele aruncate tocmai de către cei pe lângă care s-au scurs mult mai multe greșeli.

Să confunzi perceptele biblice cu paragrafe comuniste e maladiv, iar să alături ciocanul aruncat de Mihaela ruginitelor simboluri apuse doar un „jenant” joc de cuvinte. Sufletele mici, cantonate în goliciune cubică aurită, rostogolite spre înalt din impulsuri de limbă ascuțită sub călcăturile scării, precum și privirile împăienjenite de ură n-au cum să observe mai mult decât telenovele și seceri. Asta arată cum au crescut, desăvârșita lor dezordine interioară, puținii ani de acasă și jocul necruțător al oglindirii în apele cele mai limpezi.

Ca un paradox exemplar, bărbăția îndoielnică arătată în comentariul tău n-are cum să facă loc îndemnului, redundant, către ceva ce nu vei fi niciodată.

Ma-ntreaba intr-una frumoasa prea fata
cand greierii-i canta caus sub calcai
sorbite de-am buze prin bezna dintai.
Ea rade cu fruntea pe bratu-mi lasata.

\"fruntea alba-n paru-i galben/pe-al meu brat incet s-o culci/lasand prada gurii mele/ale tale buze dulci\"

Nu ti-a reusit, desigur, ca doar nu esti \"andakim\" nu \"nelikim\". Ar fi trebuit sa va.

Multumesc Anda, esti toata o flacara zambind.

Cu prietenie si eu

La multi ani ! Ani multi si fericiti de poezie si luminatie.
A nii tai frumosi de-a valma,
L ebede-n vazduhul vietii,
M ulti sa fie, ca poetii
A rsi de vraja-ti, draga Alma.

Maria, felicitari pentru gratia de basm a cuvintelor tale. Fericiti cei invaluiti de tine in matase.

Felicitări pentru nivel.

La Multi Ani Radu!

Felicitări Mariei pentru frumosul eseu.

Felicitări Madalinei pentru superba steluță.

Ave Cezare !

un muritor

Dana, voi urma poruncile mării, dar de unde iau semnele lunii ? Poate din imaginile tale. Binecuvantată să-ți fie urcarea cea iute în gradul de peste fierberea culorilor.

Raluca, parfumul gândului tău e frunză de castan peste vară.

Mihaela, dezvolți frumos ideile, îmi pare fină poezie comentariul tău, ar merge și în pagina ta de autor.
\"gălbenuș umed,
luna scuipă cenușă -
semne de toamnă\" - e mai bine așa ?

Dana, darurile tale sunt superbe, mulțumesc mult și promit să încerc a scrie astfel încât să le pot merita vreodată.

Alina, imaginile curg, duse de austrul rimei. Mulțumesc pentru aprecieri.

Dana, mulțumesc pentru darurile verzi din fereastra și pentru greierii de gând cu lămpașe de licurici.

Genu, mulțam fain pentru găleata cu apă rece, izvor de intelepciune, bună de scos fierbințeala pofticioasă si devreme acasă.

Cât despre vremea ninsă a “pohtelor” simple (adică degrevate de sarcina putirințelor):

Genu-a fost cuprins în grabă
de concluzii, cam pripit,
când și « pohta ce-a pohtit »
e doar « chichirez gâlceavă ».

P.S. :)