Lacrima din oglindă

Frumos Camelia... in acea oglinda imi doresc sama vad sieu dar... ma tem cel mai sigur. Iti multumesc pentru adevar...

Ai intuit bine despre ce e vorba...stiu ca uneori am obiceiul, nu prea placut, de a ma face greu inteleasa...acest text nu s-a vrut a fi trist, cum ar spune multa lume, cat mai degraba realist...atunci cand suntem pusi fata in fata cu sinele nostru, cand inca nu ne-am depasit prea mult starea de nestiinta a unui copil si incepem a ne cunoaste mai bine, unele lucruri s-ar putea sa nu fie prea placute la vedere si atunci incepem sa corectam, in general cam asa stau lucrurile (m-am apucat de slefuit imaginea din oglinda), trecand dincolo de zid... nu te teme:)

Poezia e reusita, cel putin in prima parte si in final. E inceputul unei calatorii in adancurile sinelui, o epopee subtila a devenirii, dorului. Cantec de sirena, straniu conjugat cu intoarcerile mimate ale unui Ulysses nelegat de stalp, dar fara ureche muzicala.

Superba metafora:
\"se făcea că oamenii treceau printr-un fel de lacrimă
și umbra lor se înfășura în jurul unui ghem
unii scădeau
alții rămâneau ascunși\"

Nereusita, insa, imi pare includerea in text, ca un corp strain, a fragmentului facil-anecdotic:

\"iar ei își imaginau
niște treburi pe care nu pot să ți le descriu
că sunt fată cuminte și bine crescută\"

Deasemenea, cred ca poezia s-a fi putut lipsi si de:
\"așa am ajuns la concluzia
că toți bărbații
au fost într-o viață anterioară
scenariști\"

Scenaristii ca ministrii.
Ca d-aia spun si zic, poezia s-a putea lipsi de aceste referiri ghimpate despre starea - nestarea frivola a barbatilor.

Finalul e senin, durere si devotament, de aici se incepe zidirea intr-un sine aurifer, multiplicant, stralucitor in apele oglinzii.

\"astfel mi-am făurit, pentru prima oară,
zidul
i-am ascultat bătaia-i surdă si lentă\"

Lacrima ei slefuieste ziduri. Nu-i de mirare oglindirea de-apoi.

am scos doar un fragment din cele doua, mai putin reusite...pentru ca pentru mine, cel cu barbatii scenaristi intr-o viata anterioara, a fost ca o adevarata revelatie, imi pare rau ca mi-a iesit ca un umor ieftin...as putea sa filozofez mult pe marginea acestei teme, depre cum sunt si cum gandesc barbatii, dar prefer sa ramana doar in versuri, ca o idee generala...oricum, barbatii ar trebui sa fie mai atenti cu o femeie, sa ii asculte visele, sa o considere fiinta, sa o iubeasca si sa o respecte...dar ei prefera sa traiasca in lumea lor de \"scenaristi\" cu personajul principal, barbatul...daca pentru o femeie conteaza sufletul, imagineaza-ti opusul, adica in jurul a ce se invarte barbatul...(e o viziune generala, poate)
Multumesc de trecere, sugestii si aprecieri:)

Sache scenaristul din alta viata iti ofera o steluta. Azi dimineata m-au trezit stelele din Carul Mare si cele trei stele pe care le pierdusem asta-iarna. Erau la locul lor, deasupra marii, deasupra mea. N-am luat steluta de acolo, le-as fi stricat echilibrul. Am luat-o din alta parte. O primesti?

E foarte frumoasa poezia. Felicitari.
st

Daca steluta ta a fost daruita din suflet, cum si banuiesc ca s-a intamplat, cu cea mai mare placere o primesc. Multumesc, Sorin, ma bucur ca ti-a placut:)

P.S. va rog, nu e o poezie trista, nu-i asa?:)...si in fond, poeziile izvorasc din tumultul vietii, nu reprezinta o stare permanenta ci una traita la un moment dat, apoi apare o alta si tot asa...interesant ar fi de aflat cam ce inspira pe fiecare, unii se lasa impresionati de lucruri palbabile, altii de starile sufletesti, unii privesc frumusetea, altii uratul, important e sa nu ne speriem de ele si sa le tratam ca atare, pentru ca, cunoscandu-le, ne vom depasi conditia, sau ne vom autodepasi, pentru mine aceste scrieri cam asta reprezinta, in ratacirea asta aparenta, drumul, simt ca duce la o mai buna cunoastere, intr-un fel sau altul, a sinelui...prin scris ne eliberam

Legat de PS:
\'interesant ar fi de aflat cam ce inspira pe fiecare, unii se lasa impresionati de lucruri palbabile, altii de starile sufletesti, unii privesc frumusetea, altii uratul, important e sa nu ne speriem de ele si sa le tratam ca atare, pentru ca, cunoscandu-le, ne vom depasi conditia, sau ne vom autodepasi\' - daca vrei sa stii mai mult iti dau adresa lui Geta :)
st

Si de unde ma jucam eu asa de frumos cu nisipul si cu norii, valurile mi-au oglindit imaginea Getei invaluita intr-un sal lung, visiniu, de matase, peste care avea prins o coronita din flori de camp. Din pozitia ei, stand turceste cu capul usor aplecat, si din incantatiile de nedeslusit pentru un biet muritor ca mine, am dedus ca e o fiinta ocupata cu tainele naturii si prin analogie cu cele ale sinelui, de aici am facut legatura cu cele spuse de mine. Si mai e ceva, peste toata aceasta imagine mi-a venit o idee nastrusnica in care imaginea Getei o asociez, intr-un fel, cu cea a lui Sache, sic:)