Visul și nevisul

Trec. Si intunericul, si pietrele, si apele Dunarii trec, si casele si zilele se trec pe rand, copacii cresc prin inaltimi ametitoare, inaintand in zile, luni si ani catre cerul ba albastru, ba gri. Si florile trec, pleaca spre valea cea lunga a carui sfarsit este incert si mult prea cert in acelasi timp, pentru ca sfarsitul acestei vai este probabil singura certitudine din viata. Iar cand esti sigura ca intelegi, atunci clipesti de cateva ori mai puternic si gata! te trezesti dintr-un vis ciudat, asa iti par toate visurile adevarate dimineata. Te trezesti si esti convinsa ca ai ochi si pe brate si pe umeri si pe urechi. Un vis ca orice vis care ti-e drag si poate el va deveni odata clar, cert si imposibil de invartit, dar asta mult mai tarziu, probabil intr-o toamna cu frunze rosii, galbene, portocali...

Sorin, ma bucura trecerea ta...imi place mult cum ai privit dincolo de poezie si interpretarea data de tine.
multumesc,
te mai astept