Poveste ultramarină

Îmi place cum curg imaginile sonetului. Reușit.

verde, alternanta jocului de rosuri..
si noaptea-i mai albastra, si florile prea rosii atipind pe frunze, si licuricii galbeni scaparici roind..

firicel de daruri nins
fa ceva de-l inbuneaza
pe-acest fat-poet aprins
ca de nu chiar explodeaza

p.s. inca un sonet de zile mari

Alina, imaginile curg, duse de austrul rimei. Mulțumesc pentru aprecieri.

Dana, mulțumesc pentru darurile verzi din fereastra și pentru greierii de gând cu lămpașe de licurici.

Genu, mulțam fain pentru găleata cu apă rece, izvor de intelepciune, bună de scos fierbințeala pofticioasă si devreme acasă.

Cât despre vremea ninsă a “pohtelor” simple (adică degrevate de sarcina putirințelor):

Genu-a fost cuprins în grabă
de concluzii, cam pripit,
când și « pohta ce-a pohtit »
e doar « chichirez gâlceavă ».

P.S. :)

\"E liniște-arcușul de buze amar
Mai soarbe nectarul și-n cupe de beznă,
Cu lobul urechii răsfrânte spre gleznă,
Aștept în tăcere prefacerea-n jar.\"

Daniel,
Am încercat sã-nteleg de ce m-au impresionat aceste versuri iar acum stiu:)) e cam incomodã pozitia aceasta... sau nu mi-a reusit mie?!:))...
Tie, cu sigurantã, ti-a reusit sonetul!

Anda cu prietenie,

Ma-ntreaba intr-una frumoasa prea fata
cand greierii-i canta caus sub calcai
sorbite de-am buze prin bezna dintai.
Ea rade cu fruntea pe bratu-mi lasata.

\"fruntea alba-n paru-i galben/pe-al meu brat incet s-o culci/lasand prada gurii mele/ale tale buze dulci\"

Nu ti-a reusit, desigur, ca doar nu esti \"andakim\" nu \"nelikim\". Ar fi trebuit sa va.

Multumesc Anda, esti toata o flacara zambind.

Cu prietenie si eu