Șerpoaica

Imi place; o poezie cu si despre tentatii curajoase:
Șerpoaica
mă privea dintre ierburi
încercând să mă-nvețe încolăcirea
desi aceasta incolacire pare a fi \"fatala\", la final prefacerea, apoi contopirea, se dovedeste a fi benefica:
ca în orice poveste
șarpe fiind
deveneam doar a ei

\"atinsă rana de lanțuri creștea
iar mie eroului
mi se făurea dimineața din clopot
ultimul tropot
prin bocancii zidiți ai ecoului\"

reușite imagini

Camelia, ma bucura sensul optimist pe care l-ai dat textului meu, prea autoironic si amarui in intentie. Urmarea ispitei, acea tentatie curajoasa de care vorbeai, poate duce la transformari succesive, de la erou, mesteacan, rana inlantuita, ecou pana la a una mie una piele naparlita. Dar totul se schimba, pana la urma, ispitele biblice etern reluate, povestile de nesfarsit nici una din cele o mie una de nopti ale Seherezadei cea cu ochi de serpoaica.
Multumesc pentru bucuria trecerii tale.

Virgil, de fapt miezul texului aici era, de la aceste imagini mi-au plecat gandurile. Ulterior, gasind cateva cioburi de oglinda prin ierburile culcate de arsita ale malului, din ce in ce mai apropiat, m-a speriat asemanarea cu \"a o mie una\" piele naparlita de sarpe ce am ajuns.
Multumesc pentru aprecieri si surpriza placuta a trecerii.

Venit-am si eu pe aici - ca prea era cu o mie si una de nopti, pardon, de piei. :) Interesante imagini, dar si mai interesant cum ai devenit un pic altul - e a doua serpoaica intalnita de mine de curand in poemele de pe site. Dar a ta pare sa fi mai putin abstracta - judecand dupa cum ai invatat incolacirea pe vers.:)) Mai putin monoton, dar mai periculos jocul imaginatiei tale.
Mi-a placut poezia.

Ce sa-ti spun,maestre?Mi-a placut aceasta serpoaica, care\"mă privea dintre ierburi
încercând să mă-nvețe încolăcirea\"
O Seherezada hipnotica,ademenitoare,careia nu i te poti impotrivi:\"lucioși solzi de arșiță
irișii-n treacăt
mă sorbeau îi sorbeam apă vie
albă târzie
luna mă prefăcea
în sugrumat mesteacăn

pe când hipnotic
îmi cânta șerpoaica din cercuri
m-așterneam istovit
mai mult și mai mult
a praf și a drum\"
Finalul mi se pare reusit,intregind in mod fericit imaginea de basm a poemului;remac cateva versuri ,care creioneaza,daca mai era cazul,talentul autorului:\"a una mie una piele
năpârlită noapte de noapte\"

Cu stima
Rudy Valentino

Elia, dragi imi sunt pasii tai delicati, plutitori peste nisipurile mele arse de iarba fiarelor. Sunt altul la fiecare intoarcere spre mine, naparlesc indeajuns pentru a oglindi alte si alte piei. Serpoaica mea are ochi prea mari, mai mari decat luna la care urlau vanatorii aia ai tai periculosi cu frageda carne de caprioara in gingiile flamande, atfel incat hipnoza a fost prea profunda si n-am mai vazut alta aratare unduitoare despre care povestesti, prin site. Daca nu-i monoton, atunci e periculos, daca e periculos, atunci sigur nu e numai imaginatie. E doar sentimentul ciclic al contopirii si inutilitatii acceptate, intelese.
Multumesc, Elia, pentru dragul tau comentariu. Ars de soare, sub clopot si minarete, astept marile sa vina la mine. Imaginar si inutil. Pieile naparlite tot o mie una raman, ca pergament pentru povestile Seherezadei.
P.S. In zodiacul chinezesc sunt Sarpe de mare.

Rudy, observand eu tarzior maiestria comentariului tau aruncat la concurenta cu al meu, tin sa iti spun urmatoarele povesti obtinute pe puncte, ca niste paltoane odinioara, de la o Seherezada inginera:
- in vacarmul de senzualitate care exista pe site si la cata arsita a coborat prin raze ca fire de păianjen din cer, era trebuinta de un semnal de alarma, cetatenesc, pentru cei care s-ar putea uita fara palarioara de protectie in parjol;
- atins de insolatie, bolnav generos, autorul versurilor nu s-a ferit in a da de veste despre pericolele naparlirii vremelnice.
Multumesc pentru frumoasa analiza si stima, cu mare pretuire
Dedal(m)eronul lu` Boccancio

îți urez o ploaie de stele!

Mihaela, multumesc la maxim pentru urari. De printre dunele e(u)forice din nord m-as multumi si cu potop de raze minunate, pline de bronzul podiumului, asa cum e comentariul tau.

Mereu sub scutul aramiu,
Dedal Maximus

Mae, daca tu ai ajuns tarziu, atunci eu cred ca n-am mai ajuns deloc, vesnic incolacit de luminile solzilor, mereu scrijelind, cu mii de ramuri, luna alburie cu irizari de albastru barcelonez.
Multumesc mult pentru steluta inimoasa si luminoasa.

sarpele e linia trasa pe pamant. privindu-l semnificant,
putem spune ca sarpele este astfel readus la expresia lui
dintai. el este o linie, dar linia e vie, sarpe-principiu care salasuieste in straturile cele mai adanci ale constiintei. el este primordialul ce nu poate fi
dezmembrat si care se rasuceste, dispare si reapare geaman cu sinele sau.. ce este insa, acel CEVA primordial, daca nu insasi viata, stratul de viata cel mai adanc, rezervatorul, potentialul din care se nasc toate manifestarile?..
din punct de vedere macrocosmic, sarpele sta incolacit la baza axei lumii, fie purtand, fie inconjurand creatia cu un cerc continuu, menit a o impiedica sa se dezintegreze..
el isi incolaceste trupul sinuos in jurul oceanelor primordiale, in mijlocul carora pluteste patratul pamantului..

sunt o mie si una de nopti incolacite in noi, pe care gandul le poarta pe sus, ca pe niste seminte de papadii..

multumesc, daniel.

\'Dictionarul de simboluri\'-Jean Chevalier, Alain Gheerbrant
(mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere)

Mulțumesc, Dana. Tainele zodiacului îmi erau destul de străine, până acum. Mi-a plăcut comentariul tău, este plin de taine și înțelesuri împletite în raze de înțelepciune.
Ilu si stră luminat acum despre ce pot eu sa fac, șarpe de dudău ce mă aflu, cu soarta oceanelor primordiale, nu m-am lămurit de rostul șerpoaicelor năpârlite. Așa că am plecat la plimbare, după cum a sunat îndemnul tău, pe la Chevalier ăla de-i făcea figurație lu` frate-su`, actorul, care a scris \"Dicționarul de simboluri\" fără să știe să scrie, doar arătând niște degete și strâmbături, lăsându-i pe alții să ghicescă despre ce e vorba.
Uite ce cred eu că mi-a dat de înțeles, prin contorsiuni semnificante, că ar trebui să scriu despre sensul întâmplării și trimiterii la plimbare:

Șarpe-aș fi vrut, încolăcit ca dânsu`,
să fiu în jurul ei, cu pielea-ntoarsă,
mă legănam pe inima prea arsă...
Privind la cont mi-a spus: „Hai, plimbă ursu` !”


Mulțumesc, Daniel

ce a trebuit lamurit, noi doi am lamurit limpede si ochi in ochi, amandoi. simplu. am uitat sa atasez sursa informatiilor zodiacale. pentru ca nu ai posibilitatea sa corectezi sau sa adaugi un comentariu, am anexat dictionarul, pentru ca asa e corect. toata lumea stie asta.
daca sunt insa acum aici, sunt de dragul cuvintelor tale si alor mele. egal. ele sunt incalcite si absolut nevinovate.

si dupa ce am limpezit si pentru lume, acum raman aici, linga tabloul acesta, asezata ghemuit pe nisip, si nu ma misc pana nu vii si tu.
si sa-mi spui asa: Linea, ne plimbam noi doi putin cuvintele, in liniste, prin tabloul acesta, da?
si eu o sa spun, da.
si gata.

Dana, iartă-mi jocul de copil prins cu mâna în gâtul porumbelului alb.
Nisipul fin, scapat de clepsidre poate fi si cazemata si castel. Mă ghemuiesc și eu.

L asă-mă să-ți cânt din frunze
I arba fiarelor să ard,
N orul meu cu verzi meduze
E steag alb urcat pe gard.
A i un loc de primit scuze ?

se taie din hartie o forma oarecare, si se lipeste apoi pe unul din umerii goi. \'tatuajul solar\' va avea apoi batut in Alb, forma unui suras misterios ce poate fi un alfabet al semnelor Lunii, sau pur si simplu o nevinovata incitare la suras si poezie..

da.:)

Serpoaica nu este decat ca o vremelnica a noastra intrupare intr-un Mare Sarpe Nevazut, temeile a spiritului naturii primordiale..

Dana, voi urma poruncile mării, dar de unde iau semnele lunii ? Poate din imaginile tale. Binecuvantată să-ți fie urcarea cea iute în gradul de peste fierberea culorilor.