Þintele altora, învățăminte ioc *
Nu-l cunosc pe domnul Constantin Tiron – am înțeles că e un distins textier, regizor, interpret, cu sute de premii naționale și internaționale în activitatea culturală. Și scriitor, desigur -
Ce-aș face dacă aș fi președinte
Ieri seară, mergând spre casă, prin Iașul adoptiv, lângă chioșcul cu ziare de la rond 28, pe trotuar, am găsit o foaie de hârtie format A4 (model studențesc dictando, pare a fi o filă de jurnal),
Jurnal în jurnal
Poftiți la chiloți! Opresc, ieșind din piață, la “Strunga”. Soarele de amiază trece razant spre adâncul magazinașului alimentar, dezvăluind, ca bonus regesc, din halatul alb, transparent, dungile de
Rondelul vânătorului
În inima de vânător stă bine-ascunsă o pisică poftind la ghemul mișcător ce-o strânge des și tandru, cică s-apuci un crocodil de chică ar fi un lucru mai ușor decât în cord de vânător să
Rondel privat(A.)
E multă lume în obor, când vine fata cu albine, ce-are și mâini de miere, fine, și-n limbă ac îngrozitor. Plâng târgoveții, că îi dor, de sânge, vasele, mai pline - E multă lume, în
rondel de-amur(G.)
Se unduia, ca o cadână, amurgul ruginiu. Eram convins, naiv, c-o să-mi rămână de-ajuns parfumul ei, balsam. Iubire să fi fost când ne-am iubit flămânzi ... o săptămână? Se unduia, ca o
rondel (scl)erotic
Era un măr, dulceag și mic, sânul femeii din vitrină și, din profil, avea, un pic de semeție trans-alpină. N-a fost găsită nicio vină când geamul am crăpat, prea șic era, un măr, dulceag și
/ mini-mall /
realitatea este (imi spun, cu privirea in gol, incet, sa nu o intrerup din iubit) ca fiecare trup e un mini-mall in care numai gestul e gratuit
Ultimul cuc
Era pe la Paști și, scăpați, caii verzi imitau de-a-`ndărate pe garduri, cocoșii, n-avea dorință omul acela cu buze crăpate de ouă prea roșii sorbind aerul putred, cu vela, pleca încet corabia
Unu mar-tie
De vină-s ghioceii stăpâni pe viața mea ce-n ei ascund petale de crivăț și ninsori revin să ne învețe, când pleci de-atâtea ori, ce lung ne fi-va drumul și părul ars de nea. În cartilagii strâmte,
Drago-betie
doare urma ca o sit-a florilor din carnea ta buza-n ele mi-e-nvelită parc-ar soarbe parc-ar sta parc-ar umezi din față rod petalelor și bolț unde umbrele se-agață de amieze fără colț
Noiembrie căzut
Corb sur de ierni îl ciugulise-n frunte și-s ca un vaiet, răspândite-n ceață, sorbind avid noroiul, sparta față de orizont, văpăile de-amurg. Nu plâng, n-ajung, dar uite, am lăsat fântâna să
Despre părinți, părinților mei
M are, dragostea ta s-a așezat peste noi, A coperiș al lumilor, suspendat în aortă M iezul furtunilor l-am simțit mult apoi, A cum tu arzi, inimă, tu, blândă
