Noiembrie căzut

Nimic de facut, poate o lacrima de ne-uitare. Un text EXTRAORDINAR de sensibil. Dor si doare.
Cu drag,
sorin

Sensibil, cum spunea si Sorin, dar uite zic eu si cu mandrie. te-am simtit cu capul sus scriind acest poem...
Deosebita imaginea trecerii catre alta lume prin aceea a apei dintr-o fantana:
si apa (...) s-a rupt deasupra ochiului cu zodii
Cu prietenie, Bianca

Pe albul imaculat al zàpezilor siberiene un tatà, slab si obosit, avansa cu greu. Un câine costeliv îi tinea urma, la fel de obosit. Corbi negri desenau pe cerul orbitor de albastru al iernii, fulgere întunecate, încrusisate. Care dintre ei va fi urmàtorul nostru prânz, se întrebau poate corbii, la fel de obositi, la fel de flàmânzi, acolo sus ca cele douà fiinte acolo jos. ?
Poezia ta mi-a atins o coardà sensibilà.

Magdalena, Bianca, Sorin, multumesc mult pentru gandurile voastre, buchet langa versurile mele.
In viata sunt momente de cumpana fantanii. Asa cum banuiam, spatiul asta virtual aduna ciuturi de raze si izvoare de apa vie. Multumesc, inca o data, prieteni.

..spatiul acesta virtual aduna raze si izvoare de apa vie\", dar le si ascunde, pentru ca sunt virtuale, pentru ca pot sa dispara cu sau fara voia lor, pentru ca se pot ascunde si de ce oare?....pentru ca sunt doar virtuale!?