rondel de-amur(G.)

Poezia momentului așa aș numi eu acest rondel, e interesantă forma de exprimare, folosind 13 versuri, desigur că numărul de silabe contează foarte mult, dar eu nu voi privi aceast rondel din punct de vedere tehnic, poate să aibă toate cordonatele și să nu-mi spuna nimic. Văd că respecți cupletul inițial, îl repeți la mijloc și apoi în versul final. Ultimul vers pare a fi izolat de celelalte dar nu e chiar așa, el are un rol important în rondel, respectă o regulă. Frumoase imagini realizezi aici , amurgul ca o cadână, construiești versuri pline de parfum: convins, naiv, c-o să-mi rămână
de-ajuns parfumul ei, balsam.

Nici nu mă gândeam că nu voi găsi la tine ceva nou, ceva ce e de domeniul experimentului. Versul are ruperi intenționate , tocmai pentru a da o nouă cursivitate rondelului. Muzicalitatea de aici trebuie să creeze sugestii, sa asocieze, prin corespondente, o anumita stare de spirit a unui anumit moment. Tu deja ai format un limbaj propriu, care îți aparține și uneori nu poți fi confundat. Este surprins aici un moment de o frumusețe aparte, cel al retragerii soarelului, dar nu înainte de-a arăta frumusețea, în faptul serii, atunci când lumina discretă este contopită de întunericul nopții. Această unire între noapte și zi e ca dansul cadânelor, cu mișcări ondulate reflectate în oglinda minții poetului. Tabloul este un fel de răsfrângere a poetului, de fapt a sentimentelor proiectate în cuvinte:

în camera umbrită. Gram
cu gram, s-a strâns pulbérea până
când cu amurgul cald, de lână,
am șters și umbra ei și geam.
Întregul tablou se axează în final nu pe apusul soarelui ci pe camera umbrită, iar prin transpunerea imaginației autorului și umbra capătă culoarea amurgului.