Umor de sărbători – partea I

Dare de seamă poezie.ro 2004
de Laurențiu Orășanu (Ghiocel/Calimero)

V-am strâns pe toți aici, la Vamă,
Să facem o Dare de seamă.
Ei, nu chiar toți, am dat un sort,
Sunt numai câți încap în cort.

Pentru că-i scump Revelionul,
La Plazza, sau la Monteorul,
Și e mai ieftin la cazare,
V-am strâns - câți ați venit - la mare.

Cu-al lui Florin, sunt 4 grade,
Așează-mi, Vic, blana pe spate,
Tu, Ghiocel, că înflorești,
Proces verbal să întocmești.

A fost un an tăios aș zice,
Și-aici nu mă refer la brice,
Tot timpul Geană-a forfecat,
Cât tot Rapidul a marcat.

În pauze, prin tot poporul,
Magisteru-și plimbă cosorul,
Pe-acei cu rana foarte largă
Îi scoase Nexus pe o targă.

Îi obloji, fără ciubuc,
Sora Maria Prochipiuc,
Sub mâna ei de salvatoare,
Să prindă-o nouă-aniversare.

Tu scrie, Ghiocel, la rece:
Aniversări – cinci sute zece,
Poeme bune – trei duzine,
Restu-au luat toate foarte bine.

Steluțe – cam două la vers,
Mai multe-n site ca-n Univers,
La proză, ar fi mare rana,
De n-ar fi Sache, DoDu, Dana,

Și Liviu Nanu, Florentina,
Þinând aproape – Scaetina,
Paul Bogdan și Oriana
Umplură cu proză poiana.

O curăță, trecând în trombă,
Zabet Mihai, cu câte-o bombă,
Polemiză cu el, tot anu’,
La prânz și seara – Gălățeanu.

Mai bagă Ghiocele, lemne,
Florin făcu nuntă cu semne,
Escaladă areopagul
Cu-o carte despre stele – Magul.

Și, neatent, o stea, pulpana
I-o agăță-ntr-un colț Diana,
Vreo nouă stele-arzând în vatră
Fac cald în casa lor de piatră.

S-au mai lansat cu mult dichis,
Cu tot cu-Adina, și Thais,
Din diasporă – Erbiceanu,
Aici să-l pui și pe-Orășanu.

Dom Smarandache, Costel Baboș,
Recomandat de-un doctor mamoș
Ce a considerat firești,
Problemele lui bărbătești.

Adeb, Melina, Nouraș,
În zi de lucru, la oraș,
Duminicile erau toate
De Tristian acaparate.

S-a mai lansat, cu mult popor,
O carte fără autor,
Nimeni din câți au fost de față
Nu-l prinse-n nici-o ipostază.

Și, mișcând sprinten din codiță,
Se mai lansă și-o Veveriță.
Zbura la vale săniuța,
Ce-o împărțea cu Liliuța.

Mai scoase Alma, triumfale,
Două volume virtuale,
Notează, e de necrezut,
Chiar virtuale, le-am văzut.

Concurs de parodii, rețete,
De epigrame, de sonete,
De genoflexiuni, fandări,
Și chiar concurs de-mprejurări.

Au fost făcuți locotenenți
Vreo 26 de sergenți,
Trei editori – ar fi tripleta,
Făcură-n jos și-n sus naveta...

Pe lângă cort, înfrigurați,
Stăteau 30 de exilați
În slipuri, topless și fulare,
Și cereri de re-nivelare…

S-au mai produs, la kilograme,
2009 epigrame,
Fix 2000 – de Genuneanu,
Iar alte 9 le-a scris clanu’

De cârcotași, ce de o vreme,
A umplut site-ul de catrene…
Un val de mare-aduse briza,
În cort intră, pe el, Diviza,

Și, înotând precum delfinii,
Veneau în urma lui Florinii,
Horică-Andreea și Mihai,
Și Graiul, cel gură de rai.

Erau deciși, partea domnească,
S-o ia pe val. S-o cârcotească.
Apa crescuse pân-la Radu,
Rotaru își pierduse gradu’,

Se legăna ca-ntr-o copaie,
Ca la Ibiza, doamna Mae,
Cu-o furculiță, ca Neptun,
La proră sta însuși Dorun,

Și-n ritmu-acela de flamenco,
Dansa la pupă Titarenco.
Pentru-a nu fi menaj în trei,
Săltă-n copaie și Andrei.

Venea din urmă cu bărcuța,
Vâslind cu grație – Măduța,
Și își croia prin valuri drum,
Citind revista “Ca și cum”.

Și, academic, don Firică
Se avântase fără frică
Să își salveze din potop
Þigara, și pe doamna Popp.

Veve umplea de zor ibricu’,
Să-l scalde și pe ăla micu’,
Kuala Limpur pierdu Sumanu’,
Îl luă în grabă Caloianu.

Pe creastă-acolo, sus pe val,
Se agita, viril, Dedal,
Și-și oferea, galant, chipiu’
S-o-mbrace pe Cristina Miu.

Se-ncinse-ndată un cadril,
Coordonat de Bobadil,
Radu, pierdut în inundație,
Zise decis: Trebe Fundație.

Și striga tare-n megafon:
O facem toată din beton
Să nu mai intre apa-n corturi,
Ghio nota și el cu bolduri.

Pluteau în cort acum pe mare,
Copaia – barcă de salvare,
Radu vâslea, și toată turma
Se repezi să țină cârma.

Ca păsările-naripate
Dădeau poeții toți din coate,
Doar Ghio da, așa, cu teamă,
Că se uda darea de seamă.

Echipa-a doua de colinde
Le aruncă, din mers, merinde,
Și-i remorcă de-al lor vapor,
Să tragă brazdă mai cu spor,

S-atingă mai degrabă portul,
Și să salveze – măcar cortul,
Darea de seamă, poezia,
Ca să trăiască agonia.

***
Au consemnat, ușor piliți,
Ghio și Cali, înfrățiți.
De vreți să fiți la anu-n Dare,
Veniți din timp cu pila mare.




Steluța Crăciunului
de Ina Simona Cîrlan (Scaietina)

............................................................................................................................................

Spiriduș Unu: Moș Crăciun, avem iar probleme cu România!
Moș Crăciun : Cum?(sprâncenele Moșului croșetează nervoase pe mijlocul frunții) Þi-am
spus clar! Până în 2008 nu mai vreau să aud de România!
Spiriduș Unu : (încurcat se trage de bretea) Păai ...știu dar avem pierderi masive de
efectiv și...
Moș Crăciun: Raportează!
Spiriduș Unu: Spiridușii înscriși la cursuri pe calculator s-au dereglat grav.
Moș Crăciun: Aha-ha! Știam eu, n-ai restricționat site-urile cu bulină roșie!
Spiriduș Unu : Ufff! Era mai bine dacă nimereau acolo. Da-da! Muuult mai bine!(își
roade unghiile ca pe morcovi) Au dat peste un atelier de creație românesc,
proza, poezii și etcaetera, etcaetera, et...
Moș Crăciun: Ho-ho-ho! Stop! Asta nu e așa grav, măi Unule! Culturalizarea-i bună.
Spiriduș Unu: Iertați contrazicerea, da’ e graaav(se burică din amândoua bretelele,
plesnindu-și-le peste piept)! Site-ul ăsta creează dependență puternică, nu-i
mai dezlipim de calculatoare. Câțiva zic că-s poeți, dau din mâini, își zvârl
bărbile și părul în vânt și mormăie într-una, alții se înclină precum japonezii,
vorbesc pe nas și se declară prozatori, restul s-au declarat epigramiști și au
manifestări și mai ciudate. Se joacă cu săbiuțele de plastic, țopăie
și strigă „Ai puțintică răbdare că te turtesc imediat!” (pauză de
respirație și inspirație). Lucrul cel mai traumatizant(se bate cu palmele peste
burtă) este că, spiridușele sunt afectate grav, în marea lor majoritate.
Moș Crăciun: De asta am mâncat păstăi la cutie aseară?
Spiriduș Unu: Cu respect, vă avertizez că, și astăzi avem același menu!
Moș Crăciun: Oh! Oh! Oh! De la București ni se întâmplă toate!
Spiriduș Unu: Așa-i! Oricum, cei afectați se opresc, din când în când, privesc în gol și
strigă stins:”Vrem nivel!”
Moș Crăciun : Adică cum? Vreau analiza pe caz!
Spiriduș Unu : Păi să vedeți!. Site-ul se cheamă Agonia, strânge suflete mai
ceva ca triunghiul Bermudelor, cine intră nu mai iese. N-are mamă, are
numai Tată: grijuliu, inteligent, eficient! Pe post de baby sitteri sunt trecuți
în schemă și în fapt, Editorii: eficienți, inteligenți și grijulii. Membrii sunt
împrăștiați pe tot mapamondul.se identifică cu pseudonime și IP-uri.
Caracteristica principală e degetul arătător de la mâna dreaptă care se
lungește în timp, direct proporțional cu clickurile date...
Moș Crăciun: (grăbit să desfacă ambalajul) Și niveeelul?
Spiriduș Unu: Sunt așezați pe nivele diferite. Șeful patern are nivel 300, Editorii 200, si
de acolo în jos Dumnezeu cu mila, ehei! sunt care au și datorii de nivel...
Si...(se grabește spiridușul să evite o intrebare directă), celor de la nivel 120
în sus li s-au repartizat găletușe cu steluțe galbene. Ca să le obții îți trebuie
să stai zi și noapte pe Agonie, să-ți dai cu părerea și să citești tooot! Moș Crăciun: Aha! Dacă spiridușii, ar primi găletușele alea, crezi că s-ar potoli?
Spiriduș Unu: Cu siguranță! Măcar până trece Crăciunul! Dar nu-i deloc simplu.
Moș Crăciun : Ehehei! Aplicăm strategii românești, fii pe pace! Deci! Cum îl cheamă pe
Șef?
Spiriduș Unu : Moment! (Unu butonează înfrigurat la o tastatură roz bombon și accesează
site-ul agonia) Radu He-r- i- ne-a-n, am găsit!
Moș Crăciun: Boon! Boon! ( Privirea-i pipăie lacomă, pagina principală a site-lui)
................................................................................................................................................

Urmează un moment publicitar, pentru că Moș Crăciun nu poate fi desprins din fața calculatorului. Mormăie în barbă, îngână, citește cu voce tare, din loc în loc scoate:” Ho! Ho! Ho-urile” binecunoscute, se agită, dă din mâini, își șterge nasul și lacrimile cu mâneca costumului. Spiriduș Unu îl privește disperat, inevitabilul s-a produs! Moș Crăciun a descoperit și pagina de comentarii!
În aceeași zi la adresa office@agonia.net, s-a primit un e-mail:

“ Radu, dragul moșului,

Mă bucur că te-ai făcut băiat mare! Vezi? Dacă eu nu ți-aș fi adus calculator în loc de trotinetă(se poate să fie și invers, nu te contrazic), poate că azi ai fi fost aviator, cine știe?
Acum vreau și eu de la tine un contișor acolo pe agonia asta a ta. Nivelul să mi-l faci măcar 350, că deh! sunt cu atâtea sute de ani mai bătrân ca tine, și în plus am în săcușteț jumătate de Fundație, plus un instinctor pentru situații incendiare!
P.S.
Despre steluțe numai de bine, pun și eu aici Steaua Crăciunului, să vă păstreze frumusețea și tinerețea! Bată-vă norocul să vă bată, că tare dragi imi mai sunteți!

Al vostru ,
Moș Crăciun”






Colindul cetățeanului ale(r)gător – 2004 – (Măruț portocaliu)

de Daniel Bratu (dedal66)

Noi umblarăm să votăm
Măruț portocaliu,
și acum ne cugetăm,
Măruț portocaliu.

Portocale de alt an,
Măruț portocaliu,
s-avem noroc dolofan,
Măruț portocaliu.

Iar de-apoi să iasă-n față
Măruț portocaliu
țara noastră dodoloață,
Măruț portocaliu.

Þara noastră cu chelie,
Măruț portocaliu,
ceafă una, ochi o mie,
Măruț portocaliu.

Þara noastră bombonelă,
Măruț portocaliu,
cu steag găurit ca velă,
Măruț portocaliu.

România căpșunară,
Măruț portocaliu,
câți rămași, mai mulți afară,
Măruț portocaliu.

România ea, divina,
Măruț portocaliu,
Am plecat, stingeți lumina,
Măruț portocaliu.
………………………………..
Plâng baronii pe sub val
Măruț portocaliu
Plâng baronii pe sub val,

C-or pierdut electoral,
Măruț portocaliu,
C-or pierdut electoral.

Dar nu plâng ce plâng destul,
Măruț portocaliu,
Dar nu plâng ce plâng destul,

Că-i ia altul, nesătul,
Măruț portocaliu,
Că-i ia altul, nesătul.

Și ies iarăși pe imaș,
Măruț portocaliu,
Și ies iarăși pe imaș.

În slujbă la iepuraș,
Măruț portocaliu,
În slujbă la iepuraș.
………………………….
A umblat românul, frate,
Măruț portocaliu,
după urnele mai sparte,
Măruț portocaliu.

Unde și-a lăsat cu totul
Măruț portocaliu,
și ștampilele și votul
Măruț portocaliu.

Vai de el român săracu`,
Măruț portocaliu,
că-`napoi ia tot gol sacu`
Măruț portocaliu.

Că promisiuni grămadă
Măruț portocaliu,
s-or topi, ca o zăpadă,
Măruț portocaliu.

Că, de tranzit, 15 ani,
Măruț portocaliu,
l-au mâncat de gologani.
Măruț portocaliu.

Scărpinându-și iute ceafa,
Măruț portocaliu,
cu-ndoială, ia carafa
Măruț portocaliu.

Și bea supărat, cu miez:
Măruț portocaliu,
„Cu cine să mai votez?
Măruț portocaliu.

Că nea Nelu, iaca, nu-i
Măruț portocaliu,
și-a pus bastonașu`-n cui
Măruț portocaliu.

A dus bufnița la beci,
Măruț portocaliu,
că vin iar vremuri mai reci,
Măruț portocaliu.

Și la Cotroceni, măi vere,
Măruț portocaliu,
nici în plop nu mai sunt pere,
Măruț portocaliu.”

Cetățeanu` se frământă,
Măruț portocaliu,
și își ia gandu` la trântă,
Măruț portocaliu:

„Dacă pun pe ursulică
ștampila, mi se cam strică
miere, fagure și boabă
de nectar, că-și bagă labă,
ursu`-acesta ortoman,
în urnă, ca în borcan.

Dacă pun pe iepuraș
votul meu, las un oraș,
care-i cel mai mare-n țară,
cu primar, numai o vară
(iară-n vară nu-i ca-n iarnă,
când tot carul se răstoarnă).

Lui Vadim votu`-i dădeam,
dar și un diazepam
și o cămașă de noapte
cu mâneci prinse la spate,
plus o trompetă cu „mute”,
când am chef, să nu-l ascult.

Marko Bela aș vota
și-un pic m-aș maghiariza,
că am auzit eu drept
cum la palincă-au brevet,
dar mi-e c-am să mă transport
prin țara-mi, cu pașaport.

Mișcat tare de Mercalli
mai c-aș merge cu Becali,
dar vai steaua lui, la stână
el ne-ar ține și de lână
ne-ar cam jumuli și-atâta
ar conduce, doar cu bâta.

Of, ce-aș fi votat, măi frate,
puloverul cu libertate
roșu-nchis și fără gât
unde-atârnau fete mult,
dar un marinar, năucul
i-a trimis lui Petre lupul.”

Uite-așa, tot stând pe gânduri
Măruț portocaliu,
i-au trecut la urne rânduri
Măruț portocaliu.

Și-a rămas din el, păcat,
Măruț portocaliu,
cetățeanul … turmentat,
Măruț portocaliu.

Iar apoi ni s-a trezit,
Măruț portocaliu,
În portocaliu văpsit,
Măruț portocaliu.
………………………………….
Hai mână-l Băse pe Bombo
Măruț portocaliu,
Hai mână-l Băse pe Bombo.

Cu vaporașul spre Congo,
Măruț portocaliu.
Cu vaporașul spre Congo.

Ca din noi, măcar, în fine,
Măruț portocaliu,
Ca din noi, măcar, în fine,

Unul să trăiască bine,
Măruț portocaliu,
Unul să trăiască bine…





P.S. Cine mai are de trimis și vrea să își vadă trimisa colea sus, poate să mai încerce.
Episodul numerașul doi, imediat după Crăciun (sau poate mai înainte cu o clipită), în altă prezentare.


Mulțumim Danei Ștefan (Linea), pentru asigurarea cadrului festiv – poze, artificii și alte decorații.
Mulțumim lui Laurențiu Orășanu (Ghiocel/Calimero), pentru inițiativă, coordonare și îmbinare de texte.