Sunt semnul ce va trece

Duminica trecuta, am mers in padurea Baneasa sa culeg ghiocei. Am cautat in lung si in lat, dar nu am gasit. Nu aparusera, nu-i pacalise soarele stralucitor. Intr-o poiana m-am lungit pe zapada si am privit cerul albastru. Sa-i fur culoarea si sa-mi aduc inapoi speranta. In ultimele saptamani ochii mei devenisera negri. De tristete. Am tot stat asa vreo ora. Cand m-am ridicat, in locul zapezii topite rasarisera ghiocei. Erau firavi, dar erau. Nu i-am cules, m-am asezat langa ei si i-am privit. Cu privirea mea albastra. Ca cerul. Ca marea. Speram iar?

Sunt semnul ce va trece
poezie [ ]


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Camelia Petre [CPetre]

2004-01-26 |



Sunt adierea primăverii!
\"Cald și tăcut mă plimb
pe lângă oamenii calzi și tăcuți
semănându-le în ochi ghioceii
ce vor aștepta cuminți
să le răsune în suflet mirarea iubirii\"

Frumos inceput, adiere de primavara!

,,Sunt adierea primăverii!’’ – în miez de iarnă , o adiere tăcută, cuminte și caldă, aduce cu ea răsunetul iubirii, care de multe ori , vine fără anotimp, vine și atunci cand ghioceii își gasesc loc undeva pe la tâmple ,,Am simțit-o și aseară/ când eram cu gândul/ la tine ca și la/ ca și aiurea, tot timpul.
Am simțit fiorul primăverii și al iubirii!

Da Sorin, era un semn ca incepusei sa speri iar. Nu te indoi de acest lucru si pastreaza in sufletul tau imaginea vie a acelor ghiocei, chiar daca pareau firavi, de vei simti deznadeste, o sa poti rechema.
Elia, tu care m-ai incantat cu haik-urile tale despre iarna, ma bucur mult ca ti-a placut primavara mea.
Maria, asa este, o invitatie la iubire:)) care poate veni oriunde, nu conteaza locul, varsta, momentul...nu conteaza daca vrei sau nu, te surprinde si de multe ori vine pe nepregatite.
Si aici am simtit nevoia sa scriu pentru cineva: \"oare ne va recunoaste, timpul?\"