Dana Banu

deși în fața textelor foarte foarte scurte am în genere reticențe aici ideea e așa de bine prinsă și subtitlul atât de potrivit încât nu pot să nu remarc faptul că ți-a reușit jucăușenia

un sclipăt frumos, parcă-i un licurici

salut
:)

Sorin Ene, dacă e da și e și sigur atunci cu siguranță e bine:)

Ovidiu Oana, cum să renunț? e deja prea târziu pentru renunțări din acestea...cred, ca și acum foarte mulți ani, că într-o zi voi scrie o Poezie, până atunci nu îmi rămâne decât să muncesc la cuvintele mele și să încerc să le dau lumină, atât cât pot...

Eduard Rosentzveig, crede-mă, obiecțiile nu doar că nu mă supără ci chiar îmi sunt de folos, dacă le consider ok pot aduce modificări în text deci trebuie să le privesc întotdeauna cu mare atenție, mă supără doar atacurile la persoană, miștourile gratuite, astea mă supără, ori în cazul tău, din câte văd citindu-ți commul, nu se pune problema de așa ceva

așaaaa

acestea fiind spuse și răspunse
vă mulțumesc

o zi bună și să ne citim cu bine

uau, ce luminație pe aici:)

Tamara, Anni-Lorei, Dorin din zepelin:), Maria, mulțumesc frumos, fac o piruetă, 2 reverențe și vă spun simplu și direct:

mulțumesc frumos

P.S.: am modificat titlul, dorine-zepeline, ai văzut bine

Silvia, ia te uită, ai același nume de familie ca al meu:), mulțumesc pentru apreciere și caldul salut

Daniel, te salut și eu, sper că ai citit poezia asta cu mai multă atenție decât ai citit comentariile...am spus că pe mine mă știe deja lumea pe aici și că sunt alți autori care merită băgați în seamă...am mai spus că textul acesta îmi place...am corectat, mulțumesc

gata, acum chiar o șterg

mulțumesc încă o dată

o zi bună la toată lumea

fiecare renunțare de aici e un al om, un alt personaj, cu mândrie îmi dau codițele pe spate și spun că în al patrulea tablou sunt chiar eu:), despre versul citat de tine nu știu ce să spun...dacă ție îți place să îl citești așa, atunci așa citește-l

textul odată scris și aruncat în lume e deja bunul cititorului

gata, am șters-o, e prea cald și stau deja de prea mult timp astăzi pe agonia, n-am vrut însă să plec înainte să îți las răspunsul


mulțumesc pentru vorbele frumoase, mă bucur pentru ele

dana

ei, vecine Ghika, sunt bucuroasă să te văd prin curtea mea, nu-s deloc dar absolut deloc modestă, știi cât de înfloritor e narcisismul meu:), dar cred că sunt alte texte care trec aproape nebăgate în seamă și care ar merita mult mai multă atenție

pe mine agoniștii mă știu cât de cât și mă citesc de ceva timp(de 2 ani deja) cei cărora le place cum scriu intră fără să fie nevoie de stele roșii

asta-i

mulțumesc de semn

salut

ei, Titit(sper să nu îți mai spună nimeni pe aici așa, și mai sper să nu te superi pe mine că nu am uitat numele pe care ți l-am dat acum foarte mulți ani în urmă pe vremea cenaclurilor clujene),

cum i-am spus și emilianului, mă joc și eu pe aici, jocul, dragă prietene, nu e nici amar nici revoltat...e joc și atât, da, poate uneori e grațios, alteori doar de un lirismul exagerat

doar cuvinte aici, doar cuvinte...și dincolo de ele, sau chiar înăuntrul lor, un om oarecare, dana b. pe numele ei cel vechi


servus,

Cluj fericit
:)

P.S.: am mai spus eu...fiecare poezie primește lumina ochilor care o privesc, părerea mea

nu-i chiar așa de important, emilianule, și aici doar m-am jucat, dar să știi că în ultima vreme jocul este pentru mine o stare de grație iar cuvintele doar niște cuburi din care tot construiesc imagini

tu mă știi, asta sunt eu
și atunci de ce să scriu altfel?

să mai știi că și mie îmi place textul acesta, adică deocamdată nu am nimic să îi reproșez


mă bucur că-ți place și chiar parcă simt nevoia să umblu astăzi prin casă cu nasul pe sus din cauza asta

ai grijă de tine, prietene,


salut

acum depinde, Șerban Georgescu(cel cu semn de întrebare la capătul numelui), ceea ce unora li se pare dezechilibru altora li se pare un echilibru perfect

chiar m-au pus pe gânduri semnele tale de aici, din cauza asta am revenit...

mă predau, pun armele jos

în definitivul lumii cuvintele sunt doar cuvinte ideile doar idei
și
eu sunt doar un autor oarecare printre atâția alții de pe aici iar asta, chiar trebuie să recunosc, îmi face o mare plăcere

în plus

\"Nu scrii ca să arăți cine ești

ci dimpotrivă,

ca să-l ascunzi

pe cel care ești.



Ca și cum ai arunca înfrigurat

o pătură de sare

peste un muribund jupuit\"

nu-i așa?

să ai o vară frumoasă, Șerban Georgescu cel cu semn de întrebare la capătul numelui


dana banu

ei, Marius, trenurile se mai schimbă, despre cel de aici pot să îți spun că apare doar în cele câteva povestioare pe care le-am scris pentru Fata Galbenă


P.S.: dacă spui tu că trebuie așa să fie, nu te contrazic:)

salut

în primul rând îți spun la mulți ani, știe elianul că azi e ziua ta, tinere prieten, atât de fidel al meu cititor și comentator

în al doilea rând am să îți spun despre Fata Galbenă, știu că ai răbdare să mă asculți și îți place să ciulești urechile la vorbăria mea de povestaș

prin 2000 am scris prima povestioară despre ea, o găsești postată și aici pe pagina mea(mai bine spus găsești un fragment din vechea poveste)

întâmplarea e reală
în timp cred că am scris vreo 8 sau 9 povestioare în care această întâmplare tot revine, doar personajele se schimbă, vorbesc despre călătorii din tren nu despre Fata Galbenă
deși au trecut foarte mulți ani de la călătoria aceea(nu mai știu exact câți, deh, nu toată lumea are vârsta ta, îmbătrânește elianul, îl lasă memoria:)) momentul întâlnirii cu ea a rămas viu

ce să îți mai spun... fumurile astea sunt de jucărie, convalescența nu îmi permite să ies pe afară, nici canicula, așa că mă joc și io pe aici, iau cuvinte, le așez frumos în turnulețe, le dărâm, le învârt și apoi mă uit curioasă la ele ca și voi

mă duc să corectez cele litere uitate, mulțumesc pentru ochiul ager

salut

încă o dată, la mulți ani, tinere prieten, să fii fericit că de nu mă enervez pe tine


dana

mi-a plăcut mult textul tău de aici, o scriere rafinată, calină, de o blândețe care îți este specifică, ape, irizări, dantelă fină(autentică, nu din aceea plasticoasă), da, da, un text care se deschide lecturii și e așa...nu știu cum să spun...foarte aproape de mine

cu bine, ela,
să ai o vară frumoasă


elian

când ziceam că nu mă pricep la poze voiam să spun că nu pot să îmi dau cu părerea despre lumina care cade nu știu cum, despre cât de mare e, cât de mică e, cât de bine ai poziționat nu știu ce pe nu știu unde...

acuma, nu știu cum să îți spun, dar pălmașul nevolnic ca mine care intră să își dea și el bietul cu părerea ar trebui să aibă niște minime cunoștințe despre chestiunea asta...ca să-i fie ochiul mai ager și spunerea mai clară

și

subtitlul ăla tot nu îmi place, așa să știi, e pus acolo de-a-n caii verzi pe agonia și zic asta nu pentru că m-ar fi pocnit pudibonderia peste bot din cauza caniculei ci pentru că e fix inutil, părerea mea(știu că nu te superi pe ea)

te resalut că nu mi-e greu plus că îmi e și dor de tine că nu te-am mai văzut de mult
mai vino și tu prin țară nu mai tot fotografia poduri barceloneze
:)

gratiile alea(gardul de sârmă sau ce e acolo) fac toți banii, părerea mea, nu știi de care parte se află mâinile

nu îți poți da seama dacă mâinile privesc dinspre libertate spre universul închis sau dacă e invers

știi că nu mă pricep la poze dar știu că dacă îmi transmit ceva spun:

faptul că o mână e larg deschisă iar cealaltă e strânsă în pumn e ca și contrastul dintre alb și negru, mâinile alea au viață și gardul pare doar o iluzie, părerea mea

foarte bine ales titlul fotografiei, conștiința ca intuiție pe care fiecare o are despre propria existență...depinde de care parte a propriei existențe se situează

da, intuiție-contrast

salut

Dan Norea cel Norică, ești extraterestu!
era să cad de pe scaun de cât am râs
nu pot să trec mai departe fără să îți dau de veste despre acest eveniment

foarte faină epigrama, da, da, foarte faină

rămâi pentru mine unul dintre oamenii de spirit care știu să dea umorului o strălucire aparte


dana

Șerban Georgescu?, ți-am spus că m-a pus pe gânduri commul tău...

eu cred că dezechilibrul e bun doar atunci când privindu-l dintr-un echilibru perfect ți-l asumi ca pe o paranteză trecută și foarte utilă

reușești și aici, ca în mai toate poeziile tale, să oferi senzații

ai niște culori atât de vii și de proaspete încât lectura acestei poezii a fost pentru mine o călătorie fascinantă printr-o lume foarte apropiată mie


te salut cu drag, Adela,

elian

P.S.: nu reușesc deloc să îți dau stea, îmi place prea mult cum scrii și mi s-ar părea aiurea să mă apuc de tricotat comentarii elaborate, rămân mereu cu o stare atât de faină după lectura scrierilor tale încât vreau să o păstrez cât mai mult

subtitlul e bun de speriat diminețile fetelor cuminți:))

deși la poze nu mă pricep pot a spune(că doar nu mi-e greu) cu sinceritate(cum altfel?) că senzația e una de gol și pustietate


deși aparent e un drum deschis, o traversare dinspre un capăt spre altul(că doar e un pod)totuși rămâi cumva cu impresia unei căderi în gol, o cădere ce nu pare să prevestească nimic bun


salutări de elian

iată că îmi încep ziua cu o veste bună, mă bucur să aflu de un nou cititor al meu care îmi și apreciază scrisul

despre exagerări nu știu ce să spun...exagerările la mine sunt apa și aerul, cerul și pământul, exagerez deci trăiesc!:))

pe de altă parte la mine e simplu, scriu cum sunt, sunt cum scriu, aparent deloc complicat

îți mulțumesc

îți mulțumesc,

se vede că nu doar ai citit cu atenție dar ai reușit chiar să pătrunzi în interiorul imaginilor de aici...

să știi că am trecut acest text la personale nu pentru că e unul dedicaționist(dintr-un anume punct privindu-mă pot spune că pentru mine ideea de fraternitate implică și străinul și prietenul și neprietenul) ci pentru că simt eu că ar cam fi trebuit să excavez din prima parte niște epitete care dăunează parcă integrității și sănătății poeziei

dar

am scris cu atâta patimă și încordare aici încât efectiv mi-e milă de text
să îl mai prelucrez ar fi inutil, ar fi ca și cum aș pierde momentul în care l-am scris
deci îl las așa imperfect

încă o dată
îți mulțumesc

am mai spus eu prin comentariile mele-răspuns, sunt tare bucuroasă când văd că oamenii primesc cu sufletul deschis cuvintele mele

dana banu