Dan Mitrut

...în zori te vei trezi din somn râzând. Și singur. E semn: mai ai de trudit în trup cu o zi mai puțin; Răgaz spre Lupul Alb cu nouă sute de limbi de aur... Un vierme orb e clipa.

“Kami no ku” înseamnă pentru tanka o împărțire impusă de tehnica veche, adică „versurile de sus”, tristihul inițial de 5+7+5= 17 silabe, iar distihul final 7+7 silabe sau “versurile de jos” „shimo no

Originile artei Origami Arta împăturirii hârtiei s-a dezvoltat în China antică, fiind atestată aproape paralel cu inventarea hârtiei. Cele mai multe mențiuni apar în preajma secolului IV a.

Sagitarius În umbra săgeții roiuri tinere mor Peste cerul sudic o povară ecliptică. Vânătorul tace: Pândește o stihie, jumătate om jumătate cometă. Orbita în inimă dor se preface Și pofta

sunt tot aici, doar ca mai aproape de ploaie, de teiul in care m-am catarat sa culeg cirese. sunt cocotat pe un nor mai departe de internet. mi se umple tolba de lumini si parfumuri si, cand o

Felurimi de făclii răsar. De le știm sau nu rostul, seva unui fluier ne e tălmaci duios de lumină. Răstignit în iarbă, înțintat în rouă, sărut pașii diurni și-ascult cum se preling

Arde, arde! Săriți, pământeni, steaua arde! Þipătul ei scobește inima cu briciul întunericului. Copiii întind mâinile lor de mugur alb. Prea departe-i mângâierea și leagănul de cetină nu mai

Amintirea Bunica, țin minte, făcea farmece cu stele căzătoare. Găsea ferestrele cerului deschise după mersul Lunii în picăturile de rouă. Le prelungea apoi arderea cu apă de trandafiri și

Să nu vă rătăciți în apus, șopteau firele de iarbă umbrelor de jad de la marginea cerului. Obosită se revarsă în amurgul amnezic pasărea pământului... gustă din pieptul meu aroma ultimei ploi. Tresar

Motocei de jar, vis de siderit, Amintește-ți! Clipele noastre s-au mai întâlnit. Aripa de apă, soarbe din uitare, Pași de sare. Stăteai cocoțată pe o găletușă harbuzie Ochii, tot căprui,

Să înveți tăcerea cântând dintr-un cioc de Lebădă în jurul Stelei Polare, Nu-i de ajuns. Să înmugurești pădurile galaxiei doar cu un flacon de piatră filosofală împletind somnul

-Sus, în vârf, pe macara Doarme treaz un leu de nea. E-n incipiente rânduri, baby baby… -Hai, măi mami, spune-mi o poezie adevarată! (mami ar trebui să răspundă, dar se gândește să-i spună o

„A fost, odată demult, demult tare, un om sărac pe care îl chema Gheorghe. De sărăcie nu se prea plângea dânsul, că era învățat cu ea ca țiganul cu scânteia. […] Altul era necazul ce-l rodea. Sădise

Urmă după turmă, după roi, stupii de comete-s goi înghețați până la voi. Fire din privire adormită, fără mire. Bulgăre, lumina-n sită, despletită coadă ruginită. Þi-a ascuns vederea

Un fag mi-a povestit în șoaptă despre tine. Te rănise o săgeată haină de întuneric. Cadeai în amurgul sângeriu ca o stea, fără țintă. \"Fă ceva, Omule!\" Amintindu-mă atunci, mi-am trăit

Ceruț scoase din buzunar ciocolata cu însemne magice. Zenitul dulce, ispita albastrului, meteorul-lacrimă fugiră din cuibul ochiului. Cu mâna dreaptă Aruncă pamântul viu, aromat Și

Apusul de jar, umbra masoara tiptil lumina de vis. * Tipat de cocor pe sub Calea Laptelui. Stea ratacita * Parfumul noptii. Plugul Lunii in brazda, Dealul inca

Am fost chemat în perimetrul interzis când somnul prânzului era cel mai dulce. Moleșeală în oase, căldură de foc în creștet. Urc treptele spre terasa templului. Bambuși înfoiați ca niște curcani

Ganduri , traversand trecerea de pietoni,in graba.Carosabil ud, inceput de toamna. Doar ganduri. Nu le luati in serios. poate fi periculos sau... mai stiu eu? Sa nu dati cumva