Poezie
Dialoguri cu nimeni însumi
1 min lectură·
Mediu
Felurimi de făclii
răsar.
De le știm sau nu rostul,
seva unui fluier ne e tălmaci duios de lumină.
Răstignit în iarbă,
înțintat în rouă,
sărut pașii diurni
și-ascult cum se preling cântând
pe inima mea
de împrumut.
Văd cerul deschis. Sfânta Duminică astrală vrăjește Firea. Câteva Perseide spun grâului că se va dospi, pâine stelelor ce dor.
La ce e de folos
o stea cu trei colțuri?
Poate din unul, lumânare de icoană,
Din alte două, semințe de meteori.
din alte patru colțuri, puncte cardinale
pentru-ai Căii Robilor rătăcitori.
Cu nouă, scriem rugăciuni pentru senin,
la alte trei cerem jeluind
o nafură de noroc și o gură de vin
pentru o rază de Lună
nebună.
Și-am ține-o pe vecie
tot așa
de n-am avea
doar trei colțuri de stea.
033.726
0
la alte trei cerem jeluind
o nafură de noroc și o gură de vin
pentru o rază de Lună
nebună. \"
N-am cuvinte sa fac comentarii. Spun doar ca acest poem, aceste \"dialoguri cu nimeni insumi\" imi par deosebite.
Bravo Magule, pe zi ce trece versurile tale dobandesc noi dimensiuni.
Anca ( Dominique)