dan mihuț

don mircea, trec pe la cantor zilele astea să văd ce și cum. că domino-ul e din casă, nu ne supăram pe el. îl bate bila.

dinu, nnnnnnn!

adriana, ca să vezi unde ne duce pe fiecare bidiviul...

tamara, bucuros de semne!

mulțumesc pentru treceri, boieri \'mneavoastră!

petre, râd de crăp, nu mă mai pot opri. rar mi-a fost dat să văd atât penibil pe o pagină a site-ului ăsta care mă mir cum nu se prăbușește. normal că articolul n-ar fi avut apoteoticul farmec dacă nu era scris de tine. ești criminal când vorbești de fluierașu petre, nume lângă care orice panegiric ar fi palid. god!

raul, discursivitatea, deseori, elimină anomaliile, ăsta e un avantaj de care se poate profita.

e mai greu după, dorine, eu așa știu. chiar și cu scrisul.

mădalina, așa, încurajază-mă să elimin deșeul lingvistic. că mă supăr eu și scriu numai foietaje ca să-și stoarcă eventualul lector creierii de tot.

adrian, bucuros de creionul tău.

ela, foarte atent la ce spui, la receptare. disonanțele se vor topi la macerare. imaginea îmi plăcu mult, știu că nu e în context, dar îmi amintește mie de ceva.

răzvan, cam metafizică observația ta. s-avem, deci, viziuni pozitive.

felix, am încercat aici acea sinceritate la care te referi, dar registrul voalează un pic, da.

mihai, mă bucur tare că-ți plăcu.

gheorghe, eu sper să mă fi înșelat eu ca să nu te înșeli tu. o să fiu mai atent la acea dihotomie dacă o exista. deși cred că e ceva mai spre core...

gabriela, bucuros de trecerea ta.

maria, ai fost așa admirativă, mai mare dragu!

bogdan, asociațiile vin, tot vin. da, ioan es pop e, chiar e. să tot treci!

qabale, aci aș putea să-ți dau dreptate, la retorism. cu sintaxa nu-s de acord, dar tu zi-mi când vezi vreo hibă.

mulțumesc frumos pentru treceri și semne.

ecaterina, sunt convins că ai auzit de julien sorel. cred că există un întreg complex. desigur infantilitatea mi-o asum fără a o înțelege, cam așa e procesul, nu?

hehe, gelu este tuns ca pianu\', la patru mâini! adică, gelule, hotărăște-te, intervenția asupra look-ului nu poate fi efectuată, tehnic, decât de un person autorizat, sau ai descoperit tu vreun loc unde se prestează orgii stylistice?!
iar bătrânețea n-o arde, gelule, că ăla e sacrificiu.

djamal e cuprins de viziuni, djamal e zeu, oooo, djamal, iartă-l pe djamal că nu e vina lui, e vina lui djamal.

altfel, dragă mahmoud, vorba atributelor deificante egiptene, aș fi direct interesat de ce nu poate să facă djamal, de ce nu e djamal, ca să știm ce e sau să avem o vagă și muritoare idee.

cristi minculescu te strigă, dragă domnișoară!

sub acest text voi lupta împotriva oreșcari regurgitări poetice printr-o observațiune nițel în afara topicii, în sensul că ar fi de preferat un ropot din bucătărie unui robot de bucătărie, și nu de tristețe, ci entuziasmat gastronomic datorită excitațiilor olfactive, eventual papilar-gustativ. obligatoriu, ropotele sunt de aplauze iar elementul entuziasmat, unul masculin. trăiască roboțica!
și ca să nu fiu offtopic, la \"țin minte lucruri\" ar fi fost interesant să vină vorba despre forma inițială a lucrurilor care, după contactul cu un robot, are de suferit, vai, modificări! altfel, textul este ambetant!

luminița, eu, cetitorul tălâmb, gândesc că până și un text care cultivă paradoxul trebuie să pastreze anumite grade de determinare semantică ca să nu cadă în ludicul gol sau să nu aibă efecte ilariante. dincolo de nivelul formal al limbajului, sunt câteva chestiuni care-mi rămân neclare ca formulă. există o gratuitate pleonastică în \"vise lucifobe\". în sens primar, visele, corolar nocturn, se feresc de lumină. dar bine că nu sunt și porfirice. la fel se întâmplă și cu \"trecut expirat\". adjectivizarea insurgentă a genelor e și ea amuzantă datorită \"teatrului de operațiuni\" derivat, irelevantă fiind prezența domniei sale (adjectivul în speță) pentru că lipsește relația, contiguitatea, ca să zic așa. genele alea sunt răsculate sau rebele de ce? \"prezentul mă invadează la fel de imoral\" îmi stârnește, din nou, un surâs, mai ales când e urmat de \"la fel de intrusiv precum mâinile lui\". nu văd cât de relevant e caracterul moral, imoral, amoral al prezentului în contextul dat. iar acțiunea de a invada are o semantică intruzivă peremptorie, bunăoară de ce mai e acolo acel \"intrusiv\". poate că nu e chiar onest din partea mea că demontez anumite amănunte, dar garantez că nu malițiozitatea sau relele intenții mă împinseră, ci diavolul setos de puterea detaliului care mă posedă. așa că... sper să nu fie cu suparare.

da, în simplitatea textului stă și puterea lui, dar și în firul narativ de fapt, trucul calsic, dar aici e bine spusă și nu mai vezi dumenezeul care trage de hățuri în saptele textului. povestea este una a memoriei colective, ni se potrivește fiecăruia. cred că am o slăbiciune pentru umorul ăsta negru, de răutatea și bunătatea lui, că vorba aia, românul e maniheist de la cronicarii munteni încoace, poate și înainte, dar nu știm noi. treabă bună, mihai.

cred că în ultima parte duci textul înt-o tonalitate prea gravă
și nu schimbă ce începusei bine. sau doar moartea ar trebui schimbată, asta ca soluție. pentru că e un aditiv ultrasensibil. altfel e bună atmosfera, chiar mișto, ca să yic așa. salve!

eu aștept ceva fresh de la tine, poetically speaking, proza asta o gustai mai puțin. bun revenit și... sărbători fericite!

vasile, mihai, alina,
e cam patetic textul, dar e bine că vouă vă plăcu. nu că aș aevea eu alte exigențe... merci pentru treceri.

dana, cred că de-aia te-ai formalizat așa, din cauza stilului meu enervant, dar nu e nimic, știu că sunt.
mult real dacă zici!

emil, ai dreptate cu acel prea emfatic \"te\". finalul nu-l văd altfel, deși nu e chiar evidentă identificarea nume-urme. mă bucură atenția ta.

bogdan, cam așa gândisem și eu titlul inițial. probabil că ăsta și este.

cătălin, chiar dacă ironia e un instrument de autocunoaștere, probabil că spiritul tău de solidaritate s-a autodepășit. ceea ce nu e rău.

ela, uneori totul se rezumă la purificare, alteori la inversa ei, așa e. evident că lucrurile nu pot fi privite atât de grav căci lipsește obiectivarea. de va fi să fie alt drum... răne de văzut. și spune din timp când miroase a stagnăre, poate e mai bine.

corina, iar ai trecut pe la cămară? în nici un caz muștar extra. poate cu hrean ca să nu-ți dea lacrimile.

petre, chiar șocante? sper să nu te fi speriat prea tare, glumețule!

gabisa, dana nu se referea la un concept real-fantastic. ea punea accentul pe real. fantasticul e doar un adjectiv, sau așa îmi închipui eu că a vrut să spună. mă bucur de mișcare, de multe ori se întâmplă să fie singura care contează.

claudia, sau începe să devină istorie. așa o fi cu mersul pe sârmă, poate nici nu ne dăm seama unde e sârma. nu privisem lucrurile așa, e bine că mi-ai dat de gândit. la tot ce-ai spus.

ligia, scurt și la obiect. atins și eu.

nic, fratele nostru ovidiu e un nasol. nu mai vorbește cu noi, nici măcar vinul nu-i mai place. dar, da, odată era bun tovarăș și iubăreț căci ospețele de la el veneau. mi-a făcut mare plăcere zburdalnicia ta, chir și apartenența la ceata lui ovidiu deși tristețea lui ar putea să mă-njure.

mihaela, ciudat descântecul tău, motivele sunt de nespus aici pentru că mi-ar lua mult. e o coincidență, desigur.

noemi, sărutmâinile! voi încerca să devin un gentleman. la complicitatea aia mă mai gândesc. rar, dar o fac. de-acum mai des.

vă mulțumesc frumos tare!

djamal, încearcă, te rog, să răspunzi tuturor comentariilor doar într-un comentariu. și sunt convins că știai asta, dar...

textul e atât de îmbâcsit încât se citește greu. se ambiguizează inutil...

ochi transplantați cu altoi de demență
îmi urlă hipotalamusul zgâriat
curvă autohtonismă, ieftină
imaginea baleată a limbii lor înroșite indecent
morfolitoare de pesmeți înmuiați în lapte de fostă speranță care...

astea sunt doar câteva chestii care mi-au picat tare greu la stomah. cred că e nevoie de o aerisire masivă.

unde-ar sta farmecul aci?! poate în punctul unde mesajul se ascunde în spatele unui \"personagiu\" insuficient creionat, lucru care, la impactul cu textul, creează un dubiu pe care-l învelești încet cu ceea ce ți se dă. cred că textele tale sunt reușite în momentul în care, semantic, corespund unei zone de transgresare sau chiar agresiune a limbajului, lucru care, în mod ciudat, poate fi asociat cu o anumită claritate care vine, probabil, din imaginile concrete, ironia fină, uneori trimiterile la un afect luat în răspăr.

spațiile se definesc în raport cu puritatea dintre zare și zaruri. prin azur sau nu. adică, adaptarea la formele primordiale cere metodă, una a marilor cititori de semne. eu, la lecția asta, am stat pe coji de nucă. de aceea îmi plac ideile și mă strâmb la forme. dar, vorba aia, pe stradela vânturilor încăpem toți. chiar dacă nu dă-n walhalla.

pentru că nivelul pe care-l aveți este -10, asta deoarece folosiți un cont înregistrat de pe același ip de pe care s-a înregistrat un alt autor, ba, mai mult, amândoi scrieți în același stil. mi vi se pare cam mult?

ela, nu cred că amestecul acesta, cu tot instrumentarul lui, m-ar interesa cât de folosit e sau nu în măsura în care eu nu abuzez de el. apoi, vorbind despre cârciumi, nu știu ce sucuri să pomenesc. glumesc, glumesc! mulțumesc pentru observații, folosesc totdeauna. plus că eu n-am ureche muzicală, așa e.