Poezie
romanțe
1 min lectură·
Mediu
sunt amețit de cât stau închis în timp ce prietenul meu
frigul, îi scapă pe toți, îi lasă în libertate
îi îngheață
exact când se rotește ceva în aer
vălătuci de abur ies pe fereastră și se duc
e un sărut care cade
figura se descompune, alunecă
în canalizare
după bolboroselile dinainte de somn
strângi hainele pe tine
atunci îmi dau seama că nimic nu te-atinge
ai un frig delicat
strecurat cine știe cum
o casă de abur și gheață în care nu pot sta
033691
0
