Diminețile unei victime fericite. Delict matinal

Îmi place jocul de contradicții aparente, paradoxuri. E o complicitate aparte între imagini. Piron încins în subconștient ca o reacție de împotrivire, traseul imaginar prin viața de dincolo, perpetuată prin extremitatea iubirii, trecută prin sticla transparentă a viselor opace. Viață monotonă, fără artificii. Strecurarea ruinelor trecutului prin ochii răzvrătiți conștientizînd invaziunea prezentului în spațiul intim. Remarc în genere escaladarea spațiilor-timpuri cu o detașare atît de lucidă, fluiditatea accentelor de sensibilitate printre proiecțiile gîndurilor concret personalizate, libertatea inerentă. Sunt însă cîteva descriptive funcționalitatea cărora deși o știu cunclusivă or de esențializare, cred că sunt prea complicate în contrast cu nonșalanța spre care se tinde aici.

luminița, eu, cetitorul tălâmb, gândesc că până și un text care cultivă paradoxul trebuie să pastreze anumite grade de determinare semantică ca să nu cadă în ludicul gol sau să nu aibă efecte ilariante. dincolo de nivelul formal al limbajului, sunt câteva chestiuni care-mi rămân neclare ca formulă. există o gratuitate pleonastică în \"vise lucifobe\". în sens primar, visele, corolar nocturn, se feresc de lumină. dar bine că nu sunt și porfirice. la fel se întâmplă și cu \"trecut expirat\". adjectivizarea insurgentă a genelor e și ea amuzantă datorită \"teatrului de operațiuni\" derivat, irelevantă fiind prezența domniei sale (adjectivul în speță) pentru că lipsește relația, contiguitatea, ca să zic așa. genele alea sunt răsculate sau rebele de ce? \"prezentul mă invadează la fel de imoral\" îmi stârnește, din nou, un surâs, mai ales când e urmat de \"la fel de intrusiv precum mâinile lui\". nu văd cât de relevant e caracterul moral, imoral, amoral al prezentului în contextul dat. iar acțiunea de a invada are o semantică intruzivă peremptorie, bunăoară de ce mai e acolo acel \"intrusiv\". poate că nu e chiar onest din partea mea că demontez anumite amănunte, dar garantez că nu malițiozitatea sau relele intenții mă împinseră, ci diavolul setos de puterea detaliului care mă posedă. așa că... sper să nu fie cu suparare.

Multumesc Dan, ai avut dreptate.