Poezie
poveștile simple
1 min lectură·
Mediu
când sunt nehotărât, oamenii de pe stradă se opresc
sau poate îi văd eu altfel
obiecte pe care nu pot să le cumpăr
cu o față patetică întind o mână de nerecunoscut
câteva bancnote în palmă
ridurile feței privite sunt rândurile unei
sticle de whiskey, îmi înmoi vocea și întreb rușinat
ești de vânzare, poți să cutreieri orașul ăsta ploios cu un om
să intrăm într-un bar oarecare
să mergem pe rând la toaleta jegoasă, vodca nu are
prea multă apă, e cald, doar câteva mese
privirile oamenilor sunt prea aproape
de noi, fizionomile dispar după pânza de apă
și fumul de țigară se ridică molatec din culcușul nostru
intimitatea e doar o cabină telefonică
cu doi străini care nu știu
cum se pot atinge fără ca prin geam
să se vadă altceva
dar noi nu ne-apropiem, mă pregătesc s-ascult aceeași poveste
niciodată complicată, nu vodca ieftină m-aduce
ci sila de romanele din care nu mai pricep mare lucru
viața mi se simplifică
după primele vorbe, zâmbetul meu, ploaia îmi par
fericiri tâmpe dar respir, respir fără să-mi mai pese
de nimeni
043932
0
aici_ci
whiskey, vodcă, țigară - toate amestecate și deja atât de mult uzate în ultimii ani de poeți (nu doar pe site), că s-a ajuns la saturație. nu te lăsa contaminat.
bun începutul și finalul poemului (primele 5-6 și ultimele 5-6 versuri) și definirea poetică a intimității, cu nuanța ei masculină. iar nepăsarea aia de nimeni, de la sfârșit, în atmosfera orașului ploios și a toaletelor jegoare, e percutantă, chiar nu te lasă deloc ne-păsător.
Și nu prea e simplu p-aci, nu prea.
Ela