Dacian Constantin

\"imediat coborîte în registru minor consumist.\" (Corneliu)

E drept comentariul tău, dar ce mă fac cu meteahna asta?! Prea arunc câte un semn de viață brută, neprelucrată. Încă nu știu de e bine. :) Sunt însă convinsă că nu vei rata încercarea următoare și îmi vei spune de merită să schimb asta ! :)

Danule,
Mulțumesc mult pentru atenționarea privind greșelile de tastare. Era târziu, iar dorul... alunecă pe taste. Nu e prima ta vizită și, ca și celelalte, mă bucură și mă ajută.

prietenesc,
Livia

<<\"frica de sine locuiește în stomac cu fluturii\" Nu pot sa nu remarc asta! Nu e pusa acolo de amorul artei ceva se intampla, si nu cred ca e vorba de tine, caci n-ai fi spus-o.>> (Licurici)

Ba fix de mine e vorba, fluturii în stomac sunt simbolul emoțiilor mele copile și nu mi-e rușine cu ele. Ele mă umanizează și mă fac și mai frumoasă.
Licuric, și eu îți doresc mult succes, mai ales că o vreme voi veni mai rar și îmi vor lipsi uităturile tale fine DINCOLO DE VERS. Îți mulțumesc. Adu lumină ! :)

\"Cand citesti asa ceva te imbeti :-) iar eu sunt deja beat \"
(Joe King)

Tu știi că îmi place directețea și naturalul mesajelor și scrierilor tale. M-a surprins să găsești sclipire în primele două versuri, eu am mizat pe ultimele mult, ele, de fapt, mi-au apărut prima dată în gând. :) Să mai vii! Mă bucuri de fiecare dată!

Andru, mă bucur că te-ai rotit acolo, sunt și eu mulțumită de final și, da, lasă că așa îți trebuie, ca să înțelegi cum am făcut eu cu versul tău cel cu multe cuie :) Mulțumesc mult, dar unde sunt urechelile?! Mă vei trage de mânecă de simți că sunt pe banda greșită, nu? :)

Mulțumesc.

prietenesc,
Livia

Corneliu, doar nu crezi că mai pot adăuga ceva la comentariu pentru că, da, analiza ta are puterea de a ajunge în momentul scrierii mele, descifrând-o. Cele mai multe necazuri vin din neînțelegeri. E deci minunat că mă înțelegi, despre inteligență și conceptualizarea sentimentelor vrui să zic, despre prizonieratul lor în închisorile gândirii. Ieri am simțit așa. Desigur, mâine pot face elogiu logicii. O prietenă de cuvinte de aici spunea că simte căutarea mea. Și da, caut. Învăț. :) Mulțumesc.

Bazil, am luat comentariul în serios și am notat unde sunt problemele. Da, mai ales începutul.
Îmi place cum ai zis de parfum: ideea mea era însă de perpetuă pârjolire :) nicidecum de un parfum din acela de seară, ținut în sticluțe ingenioase. Deh, Bazil, ale tinereții miresme... Cât despre \"nu m-au lăsat să mă entuziasmez așa ușor\"... parcă l-aș adăuga vers la poezie. Este în ton cu ea :) În traducere, îți mulțumesc mult, iar trecerea ta mă onorează și mă ajută pentru încercările de scriere din viitor! Vei vedea :) !

prietenesc,
Livia

datorită efectului de bumerang mi-e că bobârnacul va ajunge fix la mine :)

da, uite, nu am fost în stare să o spun și așa, dar, redus, poemul ăsta e despre bobârnace de tot felul... mai ales despre cele autoaplicate.

mulțumesc, Corneliu, pentru analiza atentă și probitate :)

prietenesc,
livia

da, lumea de buzunar nu trebuie să sune persiflant sau, cel puțin așa am vrut eu să ajungă. de la idei precum \"inima mea cât o lună\", să zicem, am ajuns la concluzia că fiind mici, și inimile noastre sunt cam tot așa, și sentimentele, și emoțiile, și grijile... dar \"nu se năruie nimic\", așa am zis, semn că o casă bine consolidată pe temeliile sale prezintă un risc mai mic de prăbușire la cutremur. :) zic aiureli acum, cred, dar știu că ai înțeles și mă bucură asta.
mesajul meu e doar o confirmare și un îndemn la a repeta trecerea.

prietenesc,
Livia

ok. să ne concentrăm un pic. ia citește:

\"ne sărutam câteodată așa ca doi copii pe obraji\"
\"și mâinile plâng spre iertare răstignită\"
\"tu îmi clipocești în valuri mici răspunsuri\"
\"învățăm împreună cum se răsare în fiecare zi\"

aceste versuri sunt din poezii diferite ale Licuriciului. ar fi desigur și altele, multe altele, dar suntem grăbiți, ca de obicei.
acum, eu mă bucur că îți plăcu poema, dar ai exagerat rău, de rușinezi neamul licuricilor. ce e nebunia asta? normal că vei renunța la \"personale\", scrii \"poezie\" în dreptul lor. prima impresie a fost că ironizezi, că nu îți place, zău :) și să mai știi că e mult NIMIC pe lângă mine, dar nu ești tu acela.

tu ești licuric. aduci lumină. eu doar ți-am reamintit!

mâine dimineață, la prânz, oricând, vreau să te citesc.
te rog.
și să știi că nu prea fac așa ceva.

prietenesc,
Livia

superb! ooops! nu am voie cu din astea, nemotivat, neargumentat, deci, dragă miruna, îți spun printre șoapte, îmi place cămașa ta de noapte, dar, mai ales, vreau să-ți dau de știre...
că din momentul întâlnirii \"cofiței\" am știut că îmi va plăcea poemul, rrromânesc, atât de românesc, cu daltă ai crustat poemul în trupul cuvintelor cu o clară mutare a centrului de greutate pe final, Ștefanule, nu știu de ai înțeles ceva, dar pe scurt, Miruna ta e frumoasă.
Așa să știi. :)

prietenesc,
Livia

pe degetul arătător a poposit buburuza, ca din întâmplare. eu, uimită, privind la lumea ei mică și rugând-o în gând să nu plece. ea, cu aripile aproape deschise, șovăind. copila a suflat ușor și fulgi de păpădie i s-au prins în păr. iar mai încolo, teiul se apleca cârcotaș peste cele două umbre care desenau lumea, cu ochii, pe cer și cu mâinile legate, unul de celălalt, a spirală.
eu văd candoarea potrivită naturii.
o văd și în natura umană, dar mai mică și mai rușinată.
ascunsă, închisă, rezumată.
ucisă uneori.

vocația candorii cere curățenie.
ca și fericirea, de altfel.

prietenesc,
Livia

P.S. Am citit textele introduse în bibliotecă. Și eu îl iubesc pe Blaga. :)

Andru, mă bucură că ai revenit aici că de la ultima ședință (la \"Ană-mă\", mai știi) credeam că nu îți mai priește nimic de pe pagina asta, acum m-am liniștit, dar tot te rog să mai vii, chiar cu tragerile tale de mânecă fiindcă îmi folosesc mult, asta după ce termini următorul poem cu alexandra și cele alte câteva dezgoliri de mal.

mulțumesc.

prietenesc,
Livia

Licuricule, tu ești cititor periculos, azi m-am convins. Observi tu metafore, sugestii, simboluri, bla bla bla, dar mi-e că prea intuiești stările celui ce scrie, așa cum mi-ai demonstrat și aici, și în alte comentarii, chiar la tine sub vers. Cititor periculos ești, Licuricule. Deci valoros !

Și da, parantezele mă spun și mai mult pe mine, aș fi trecut în italics, dar nu știu cum să o fac și, de fapt, cred că e mai bine așa ! :)

Luminează, Licurici, în continuare, colțurile ascunse ale poemelor! :)

prietenesc,
Livia

Lory, bine ai (re)venit pe pagina cu semnăturile mele, când mai vii, când mai duse de acasă (precum aceasta). Cred că e semn că nu te-ai supărat că nu am nimerit poza, căci eu așa am simțit inițial...
o întoarcere la primar - cam așa am văzut versul pe care l-ai ales.
să mai treci.

prietenesc,
livia

Onuc, bun venit lângă încercările mele... uite că scosei păianjenul, nu că mi-ar fi zis Licuricul sau Costinul, dar de la început am simțit că forțez mai mult decât îmi place să o fac. voi scrie poemă și cu păianjeni, promit! :) să mai treci! (după comentariu, fug pe la tine să văd ce și cum scrii)

dudi ti bi, mă bucur că poposești pentru prima dată aici și sper să merite să îți devină obicei. îți mulțumesc pentru cuvintele prea frumoase. îmi este, ca de obicei, important să ajungă un mesaj la cititor, de aceea îți mulțumesc că mi-ai confirmat asta. da, semnele de punctuație ... eu le folosesc nu pentru că e o modă, ci pentru că îmi place să buimăcesc :) și deci să dau libertate de prindere a cuvintelor în orice sens pot oferi ele...
să mai treci !

prietenesc,
Livia

tu nu vei fi vrut să fie senzual, dar când am citit cântecul, m-a dus cu gândul la poza aceasta, ce nu îmi aparține și pe care o aveam pe aici, pe undeva. sper să meargă...:) știi tu...

Livia

plâns cântecelul. mi-a creat o imagine imediat. am și poză. să mă înveți cum aplic pozele aici și trimit. :) te rog mult!

prietenesc,
Livia
P.S. mail : captiva_matrix@yahoo.com

Costinule, bună dimineața. știi că mă bucur de semn. a zis-o și Licuric, dar dacă se repetă, e clar că trebuie schimbat ceva. am schimbat! am vrut astfel să redau imaginea unor ferestre care sufocă și care țin sufletul captiv, de aceea, am utilizat \"gratii sticloase\" :) e dimineață, să nu râzi, încă nu am băut cafeaua! :) mulțumesc mult, mai ales pentru cuvintele despre poteci.

prietenesc,
livia

știu de ce ești greu. aici, în scriere. pentru că, uite, după fiecare frază (ba chiar mai devreme uneori) trebuie să mă opresc și SÃ VÃD. și doar știi cât suntem de grăbiți. am crezut că cerul a fost cam trist azi, după fila de jurnal. cred însă, la final, că doar a devenit nostalgic. să îl întrebi, te rog, într-o zi, cum ne vede pe noi, de acolo de sus. că de înțeles, pare că ne înțelege:
\"Un dor, ca o umbră de urnă, purtînd mireasma pustie a cenușii.\"

și mulțumesc pentru tablou. iar. :)

prietenesc,
livia

se pășește încet: e haiku dedicat!
se ascultă cu atenție muzica ploii și plânsul.
se pictează apoi în culori imposibil de definit: e pânză de lacrimi pe ochi.
apoi se caută o fereastră.
pic-picurii trebuie să bată undeva a deschidere.

prietenesc (și tiptil),
Livia

da, văzui, așa cum m-ai rugat, nu trebuia să mă rogi, treceam oricum. ca și data trecută, îmi plac ideile tale :) nu prea îți pasă însă, nu-i așa?! (dacă greșesc, nu mi-o iert!) în sensul că nu pari a șterge un cuvânt pentru a-l înlocui cu altul mai fericit, nu știu, eu nu sunt în măsură să dau indicații din astea, dar, da, Glad, e important că ai idei și mie îmi plac ca și asocierile pe care le faci pentru a le ilustra.
\"iar soarele, amurgit, ne privea șiret
pe sub o amețire pală de orizont.\" :) simțit mult și frumos tabloul de aici !

dacă vrei să răspunzi, fă-o aici, da? :)
și aștept să văd cum scrii azi, acum, în 2005 :) da?

prietenesc,
livia

P.S. cu pedofilul mi s-a făcut greață, dar lecturile mele pe tema asta vin să susțină ce ai subliniat tu acolo. adică e crud, dar... real.

nu comentez poemul. are stea \"alexandra\" în frunte și nu îmi prea permit.
totuși \"pleata\"? \"șed\"? :)

mi-a plăcut MULT imaginea legatului la mâini cu distanța dintre priviri și am putut să și simt asta. ai spus minunat.
și două dealuri cu un singur vârf. :) superbă contopire. mai că aduce a munte. sacul cu stele... iar pictat! pe panda nu l-am înțeles, dar cred că e ceva cu cifru.
am zis că nu comentez. ce am făcut?! :)
tu să înțelegi că mi-a plăcut cumva.

prietenesc,
livia

las semn aici și tu să înțelegi că am citit toate poemele. inclusiv cel ultim, sinucigaș. acesta însă m-a ajuns. adică a ajuns aproape de mine. am mai scris un comentariu mai devreme, dar a dispărut din lipsă de titlu. am făcut bine că am așteptat, ai postat altele. cred în simplitatea asocierii cuvintelor și în puterea imaginilor. de asemenea, în spatele fiecărui poem am găsit o idee. rotundă și grea, deseori. \"ulise\" îmi place cel mai mult pentru că (să nu te superi) simt că de aș fi avut destulă pace, aș fi scris la fel. comentariile sunt subiective. nu văd de ce aș încerca să fac să pară altfel.
așadar, Cristianule, poate că uneori mi-ar plăcea să dezvolți, dar cred că e mult mai bine așa. haina poemelor tale este albă.
și curată.

prietenesc,
livia