poemul meu cu stea în frunte

imi cer scuze ca incep asa si pentru ca prezenta mea reprezinta o sugestie, considerind insa ca nu ma pot opri sa nu remarc:
plecind de la \"noi\", continuitatea e mai fluida, mai putin colturoasa, decit ceea ce indeamna \"a noi\".
in rest, amestecul de nonsalanta cu gravitate alcatuieste un puzzle, indraznesc sa speculez: din jocuri diferite.
nu contest reusita unei tentative, nici nu ma inclin sub evidenta unei reusite evadari din obisnuinta potrivirii.
sau a firii.

nu comentez poemul. are stea \"alexandra\" în frunte și nu îmi prea permit.
totuși \"pleata\"? \"șed\"? :)

mi-a plăcut MULT imaginea legatului la mâini cu distanța dintre priviri și am putut să și simt asta. ai spus minunat.
și două dealuri cu un singur vârf. :) superbă contopire. mai că aduce a munte. sacul cu stele... iar pictat! pe panda nu l-am înțeles, dar cred că e ceva cu cifru.
am zis că nu comentez. ce am făcut?! :)
tu să înțelegi că mi-a plăcut cumva.

prietenesc,
livia

tudor, da, zgarie, stiu asta de cand l-am scris, dar inca nu am gasit un inlocuitor destul de bun. in rest, iti multumesc de trecere si cuvinte

livia, ma bucur ca de aceasta data te-am facut sa simti ceva in sensul poeziei mele, si ma bucur si mai mult ca ti-a placut. te mai astept

,

Draga Alex, poate datorita primului vers, poate din cauza intregului, aceasta poezie a ta mi-a cazut cu tronc. M-a transportat urgent catre propria mea adolescenta, cand privirea era atat de magica, incomensurabil de magica.
Si o obsevatie: Esti mult mai matur decat alti colegi de site, poetic vorbind- cel putin. Slefuieste ceea ce scrii si mergi inainte, ai cheile originalitatii si ale inteligentei in mana dreapta. Succes! :)

ma bucur ca si pe tine te-a miscat textul meu. si ma bucur ca nu ai tacut
iti multumesc de trecere si te mai astept.
cat despre maturiatte....mai vorbim noi

,

si eu cred ca esti pe drumul cel bun, textul contine si bune si rele, dar predomina \"pozitivul\" si asa este cum nu se poate mai bine. cu rabdare totul va fi exact cum ti-ai propus.
primele trei versuri sunt superbe, apoi ii pui \"piedica\"... nu prea se leaga abonamentul cu imaginile anterioare pe care le-ai construit frumos.
iar pornesti bine in a doua strofa, destul de interesant, dar iar iti pui piedica folosind \"pleata\"...
da cam asta este, ti-e frica de viteza si pui piciorul pe frana... imbarbateaza-te, inchide ochii si apasa acceleratia, nu, nu pana auzi buuum!, ci pana auzi: vai ce frumos curge poezia ta, ca un parau limpede si repede...
plec de aici incantat...
drag,

ma bucura trecerea ta, ca si cuvintele tale. iti multumesc de opinie, da, voi avea in vedere pe viitor sa nu mai dau de piedici, de fapt sa nu mai impiedic sufletul cititorului.

,

nu stiu cum de nu mi-a sarit in ochi \"pleata\". chiar sctrica rau de tot imaginea. fapt pentru care am schimbat cu buzele si am construit, zic eu, o imagine mult mai colorata, nu care inchide cititorul in sine. mie unul asta imi face pleata: lehamite. imi inchide ochii.
da, multumesc

,

o mitologizare sensibila a lumii pe care doar ea o poate metamorfoza in mintea noastra. un stil placut, care nu se refuza noului in ciuda temei abordate.
placut

da, subscriu parerii comentatorilor anteriori. Un poem reusit, in care predomina impletirea ludicului cu gravitatea unei iubiri. Din asta nu poate iesi decat o iubire grava numai in joaca:). Imi place nonsalanta cu care o rogi \'ajuta-ma sa ridic pe umarul drept sacul asta cu stele\', de parca misiunea de a aduna stelele si a le transporta, nu ar fi deloc grea. Si probabil ca nici nu e, cand iubesti. Cateva clisee compozitionale ici si colo-delfinii si stelele, insa sintagmele originale bat. Ca numar si calitate. Bravo.

bine te-am regasit, dan-alexandru, tanar poet. cum e, cat de greu , cat de usor, cat de frumos ...la varsta asta?
sa nu uiti mai tarziu, sa nu te uiti...
n-ai idee cata emotie mi-a lasat poemul tau cu stea in frunte!

florin, ma bucura nespus trecerea ta prin pagina mea; altceva nu am ce sa spun. sincer sa fiu, ma vad sarac in fata ta, mai ales cand iti vizitez pagina.

catalina, cam la fel si cu tine. iti multumesc de trecere. stii ca esti oricand binevenita in pagina mea. voi incerca sa scap de clisee. vai fi mai atent la ele.

maria, o senzatie ffff ciudata imi strabate trupul si sufletul cand iti citesc cuvintele (pana acum textele, si iata, si comentariile), poate datorita numelui si locatiei. mie inca nu-mi vine sa cred!! nu voi uita de varsta asta. nici de mine, mai ales de acea parte din mine care ... stii tu... iubeste

,