andrA 16

picătură cu picătură
luai trup din balta
ce mi-a rupt din coastă

remarcabil poem alexandru, iar strofa a doua simt ca e scrisa matur, si foarte frumos. cred ca aceasta poezie merita recomandata .

ionut.

Nu știu dacă nu cumva ruperea versurilor mă duce în eroare dar, la prima citire, observ două mici greșeli:
- ceva nu era poezie / ceva ce nu era poezie
- cărți palizi / cărți palide

...dar palizi pot fi biroul, monitorul și patul.

De asemenea, pentru o formulare corecta (chiar și în lipsa semnelor de punctuație) aș scrie:

- \"a început să-mi curgă ceva ce nu era poezie
nu curgea în versuri\"

Poezia este o creație literară în versuri. Dacă nu este poezie... este firesc să nu aibă versuri.

O poezie bună spun eu. Dacă săgeata are anumite valențe pentru tine, în cazul meu, o suliță, ar fi avut cu totul și cu totul alte valențe.

Vocativul final este pretențios, greoi.

A îmbina rugăciunea cu stările depresive este nepotrivit, asistăm la o denaturare a lumii în care trăim, o secularizare profundă... totul deodată are iz de bacovia...
Banal, prea banal...
De la domnul Luther pentru domnul Alexandru.

ionut, cuvintele tale ma fac sa ies un pic din acea senzatie pe care o traiesc de ceva timp, aceea a pierderii poeziei. multumesc

adina, de asemenea randurile pe care mi le-ai lasat ma incanta. voiam sa pun, dupa ce am postat textul, titlul poezie curata. asta se leaga de ceea ce ai zis tu. :P. da, voi corecta paliditatea cartilor. multumesc imparateaso

paul, apreciez trecerea ta pe meleafurile mele. sulita!, da, cat am cautat cuvantul si nu-l gaseam decat in sageata! voi modifica numaidecat. a început să-mi curgă ceva, nu era poezie. asa trebuie de fapt lasat spre citire versul, doar ca am vrut sa respect sfatul de mai demult al unui autor pe care eu il respect, si acela de a lasa cititorul sa respire cum vrea el. vreau sa las ritmul interior la indemana cititorului. cu toate ca ma voi grabi sa modific sageata, pt ca la sulita ma gandeam intotdeauna (dar mi se intampla des, am uneori probleme cu memoria si lapsusurile sunt la ordinea zilei la mine), structura finala nu o voi modifica. stiu ca incarca aerul lin de pana atunci din poezie, dar simt ca trebuie sa o las acolo. iti multumesc pt parere

,

emiliam, cu siguranta nu starile depresive sunt cele care domina in poezia mea. si, daca tu le primesti in strofa a 2-a, ele se intorc cu 180 de grade in strofa de sfarsit. sau cel putin asta am incercat sa realizez. e depresiv cand singuratatea dispare? hai ma emilian, nu am pretentia de poet bun sau neinteles, insa cred ca ai zis doar ca sa zici. sunt alte puncte mai slabe in poezia mea decat cele pe care le semnalezi tu

,

am citit de aseară poezia, e foarte puternică în imagini, comunică anumite stări lăuntrice marcante, e una chiar reușită, doar „andropoezio” din final îmi pare greoi, nu zic să renunți. în rest expresivă și mișcătoare, te citesc mai departe…
cu bine

sa inteleg din poezia ta ca se intampla ceva in camera ta din barlad... Hmmm. Poate ar trebui sa te gandesti sa te muti. poate atunci harta romaniei nu va mai da semne de varicela, scarlatina, rujelola, rubelola, variola, oreion, tuse convulsiva si difterie poetica.
fara suparare mi se pare un pic deplasate ideile si cam amestecate.
temi

daniel, cunosc problema, multumesc

ioan, am luat la cunostinta parerea ta neargumentata. ai dreptul.multumesc

,

e bine, e incomod ptr unii, dar si asa incomod e bine, sper s ne mai citim