Poezie
anunț
aproape andrA 16
2 min lectură·
Mediu
poemul acesta trebuie să existe pentru că mă pretind poet
și pentru că profa de bio mă tot freacă la cap
ia-ți proasto textul numai paște fericit să ai în fiecare an și de crăciun
pentru că te am pe tine și pentru că te iubesc pe tine
bioritmul biorima și biomăsura acestei poezii trebuie căutate în
lumina ce coboară asemeni boxerilor tăi galbeni și sexxxy
într-o
biocerere pentru pământul de sub asfaltul de sub balconul lui maxim de sub balconul meu de sub balconul de sub țânțarul de deasupra
mă pământule nu mai crăpa asfaltul că intră balconul lui maxim în pământ și țânțarul ăsta profa de bio nu vine mai jos că-l prind în pijama când arunc după el să te-mbraci în balconul de deasupra balconului meu
îmi dă de bănuit că dumnezeu a trimis omul pe planeta în care l-a exilat pe satan
lucifer
diavol
un doamneajută ambiguu rostit printre văd eu ce
sunt șeful acestei poezii
și mă scoate din sărite când văd atâția țânțari așteptând la coadă
de parcă tot iadul are un singur veceu public
îi concediez pe toți
pe tânțar pe balcon pe asfalt pe pământ pe satanul de dedesupt
te păstrez doar pe tine să ne iubim singuri și adânc
așa cum îți place ție
în poemul acesta care trebuia să existe doar pentru tine
043927
0
\"de parcă tot iadul are un singur veceu public\" un vers foarte bun, doar că explicitarea ulterioară \"pe tânțar pe balcon pe asfalt pe pământ pe satanul de dedesupt\" reduce efectul, cît și despărțirea strofei finale de restul textului. poate reușești ceva în privința asta, să nu închei/revii la romanticul ăla obsesiv al tău; e obositor cînd îl întîlnești pentru a doua oară în poem și cu atît mai mult cînd un text bun se reduce/finalizează într-un asemenea mod lipsit de sens pentru cititor, gol.