mama mea care crede în vise

sunt situatii, (atentie, mircea, nu vine o vreme, ci SUNT SITUATII), cand o femeie trebuie sa aiba curajul sa iasa din grota si sa se aseze pe Piatra ei Alba daca vrea sa priveasca marea..

cu pretuire,

Linea

dana :)
doua chestii :unu. e o minune sa te gasesc aici
doi.n-am inteles nimic...:)
trei. mai treci (cu lamuriri)
cu dragoste

Mircea
visele mamei sunt scumpe
sunt pietre albe
calcă ușor și desculț
vocea groasă a \"ne-tatei\" este timpul
care așteaptă mama fii plecați
frumos, mai trec
VDG

vaelriu
asa este visele mamei ne hotarasc pe noi cu pietre albe punandu-ne in rost...mi-a placut \"ne_tatei\" ai spus tare frumos si neasteptata viziune de fapt prea-mult-timpul este moartea cu vocea ei cavernoasa...te rog sa mai treci

valeriu
evident
tot mai des gresesc devine alarmant trebuie negresit sa ma caut

mie poezia asta nu mi-a placut emire. e slaba. daca ai povesti unui psiholog visul asta, ti-ar zice ce nu ti-ar place. :) iti zic eu ca ala nu era taica-tau.
ce vroia dana sa spuna e ca ea o intelege pe mama ta. adica si ea si tu si eu stim ca acel barbat nu era tatal tau, si ca mama ta avea tot dreptul. :) si totusi nu inteleg de ce acum la batraneti sa mai fie trista. pesemne din cauza ta emire, ca te vede ca nu esti aja cum ar trebui sa hii. :P mai du-te si stai si tu da vorba cu tibi. :)

fee regret ca trebuie sa te contrazic dar poezia aceasta e chiar cea mai buna poezie a mea...n-ai avut codul sa o descifrezi...sti povestea aceea cu vremea mohorata de afara...de fapt erau ferestrele murdare...
eu tot te imbratzisez...

Visul nu-l stiu interpreta. Dar mamele stiu sigur ca au intuitie si drag mult, era firesc sa se fi simtit visata si sa te astepte la timp. Mama are mereu puterea sa ne mai ia inca o tristete de pe umeri.
Finalul imi place in mod deosebit:
\"imi faceam cruce cu limba
si calcam numai pe pietrele albe...\"
eu am alte \"chestii\", in care pun ramasag cu soarta: numar masini rosii, sa fie impare, imperechez copacii etc. :)

Știa din vis că te întorci. Mamele știu multe din vis, prea multe, prea târziu. Sensibil-bărbătească poezia ta. O seară plăcută.

Fiecare chip lasă o amprentă, în arca sufletelor, purtând-o, noi îl ducem mai departe, cu fiecare vis deschis reverberărilor, cumva, în invizibil. Sunt ape care ne cuprind pe toți, noi, pietrele Domnului, iar părinții, departe de înstrăinare, sau înstrăinați, nu uită să ne aștepte, aici, pe pământ, acolo, în cerul de unde toate (ne) vin. Frumos ai lăsat azi poezie poeziei. Mulțumesc pentru lectură, am transmis-o și lectorilor, pe calea privirii.

Ela

prieteni (prietene)

ramona
frumoasa trecerea ta printre copacii cu sot si masinile rosii parca te vad atingandu-le cu varfurile degetelor si inganand ceva ca un dechantec...tare ma tem ca esti un poet...:-)

mariana
poezia ta atat de frumoasa mi-a amintit de mama si de aceea am scris asa ca itzi multumesc
\"gluma\" mea cu cafeaua nu stiu daca a fost prea reusita dar tu iertzi...

ela
cu mama se intampla o minune...cu toate ca muncea atat de mult
avea mainile mereu frumoase cu degete lungi si unghii trandafirii (niciodata nu a stiut ca are maini frumoase) imi placea sa le sarut cand o vedeam si sa le tin in mainile mele parca as fi tzinut-o pe ea de cand era fetiza si pana in clipa aceea batranica adusa de spate cu parul incepand a se arginta...si ea se uita mirata la mine incurcata putzin-mainile ei sa fie sarutate ce prostie-si totusi ochii i se umezeau de fiecare data...
eu itzi multzumesc ca ai pus un steguletz si ai zis iata aici se poate plange...:)

iubirea și nostalgia...așa-i mamele presimt, te felicit pentru puritatea sentimentelor...și pentru șansa ei de a fi mama fiului...ceea ce îmi doresc să ajung și eu într-o zi...

Cand ai o mama n-o poti uita fie buna fie buna e chiar mama ta, mama mea , mama noastra .Poemul e din adanc si iese foarte frumos cu ultimele trei versuri.

camelia
iti multumesc pentru cuvintele frumoase
evident ca vei fi cea mai frumoasa mama din lume :)

stefan
asa este
si mie imi plac versurile acelea ma bucur de ele de parca nu le-ash fi scris eu...


mai poftiti va rog

Mi-a placut,stimate domnule MIRCEA LACATUS,consider finalul deosebit,daca ar fi la inceputul si la mijlocul poemului exprimari precum:\"carandu-mi tristetea ca pe-o geanta grea\" si \"calcam numai pe pietrele albe\",ar fi tare de tot si mai echilibrat ca valoare. multumesc,dan-viatasiatat

dan

asa e
multumesc si eu

o umila intrebare, la cine te referi
e.i.l ?
:)

cam tarziu intrebi ionut...la tine evident

revenirea ta la aceasta poezie pe care eu apropape ca am uitat-o ma transpus deodata intr-o zona a tristetilor racoritoare a melancoliei ziditoare si iata datorita tie am mai scris un poem despre mame
iti multumesc
emir