Portret de bărbat

Ma regasesc in multe din versurile tale. Totusi, citind poezia prima imagine care imi vine in minte este a unei statui: rece, contemplativa, imposibil de patruns in universul ei. Astfel incep sa-mi pun intrebari...

Cu respect,
Valentin

Este imagina unui vărsător cufundat în gândurilele lui revoluționare...Mă bucur că ți-au plăcut, îți mulțumesc și sper să ai cât mai mult soare creator în inimă...

al femeii ideale....
cred ca exista, pana la urma. ideal ar fi numai sa fie gasiti.
pana atunci, spor la scris

=Dincolo de intentii, cred ca ne transmiti prin acest poem un portret spiritual al barbatului ideal sau, mai degraba, incerci sa dai un \"chip\" principiului masculin. Mi-a placut textul, cred ca ramane deschis interpretarii. Concizia este aici una din calitatile stilului ce faciliteaza deschiderea. Ma regasesc si eu in cautarile, uneori absurde, de a da o forma incognoscibilului. Poate gresesc, dar aceasta este impresia mea. As mai avea multe de spus, dar nu vreau sa rapesc misterul versurilor.
Cu respect,
George Pasa

Să fie bărbatul ideal sau cu idealuri, portretul este real,
Dorin îți mulțumesc, doar că femeia este una obișnuită...
George, orice creator poate părea că are idei absurde atunci când ele rămân neînțelese...îți mulțumesc pentru trecere...

Eu ce sa zic... barbatul trebuie sa fie barbat... ii cereti mai mult decat i s-a dat. Asa ne place sa fim, cum ne reflectam in ochii vostri...

cred că ai dreptate, prea seamănă tata cu soțul și amândoi suferă de maladia muncii de cercetare, ei cu viitorul eu cu vizigoții...mulțumesc pentru trecere...

cred ca asa ne vad toate femeile(mai bine zis,sotiile...)pe cate unii din noi-\"inerti\" la treburile casnice si la crescut copiii-\"vasti\" in vise si lipsiti de simt practic intr-ale gospodariei,care traiesc doar ca \"holograme\" si care se pricep foarte bine la vorbe goale,dar frumoase( a se citi \"holistice ecuatii absurde\").Ce sa zic?vine matriarhatul si eu nu stiu....sau sunt un dinozaur(\"libelula\")pe cale de disparitie....la noi,femeile au tinut credinta,limba,neamul,traditiile.Barbatii,mureau in razboaie,iar copiii cresteau fara tata sau bunic.Trist...o poezie frumoasa artistic,dar un semnal de alarma despre cum ne vad si \"simt\" femeile,astazi!

nici chiar așa...cotrariile, precum leii care explorează trecutul și vărsătorii viitorul, fac din lumea noastră un prezent plin de speranță...micile inerții masculine se \"tratează\" cu flori...așa că dăruiește mai multe, acum sînt tuberoze minunate în piață...