ne întoarcem tot la cai

daca tot exista libertatea de a spune prostii...:)
as spune kookaï, i-ar indulci rautatea, cu miros de coama absolut curioasa de galop.
ceva imi sugereaza ca nu va afla cum e cu imprevizibilul culorilor si nesfarsirea
si ca veti vorbi pret de mult jar ca sa prinda caii putere, in ciuda lui dii, pardon, \"hai\"
dar nu spun kookaï, as fi prea superficiala...:)
(prosti sa fie typos, stefan?)

poate că ochiul noului născut reușește să vadă prelungirile în culori rare și mai ales neașteptate, cu timpul pierdem vederea

cai sunt semn de ursită (ar spune \"smorfia\" mea!)să-i culegi din arborii cerului unde zbori

eu număr oi
și nu știu nici să merg, să zbor?

îți stau aproape, cu bine VDG

madalina frumos poemul tau:)
typo? cum crezi...
numai bine

valeriu

multumesc de cuvinte
numai bine

Ștefane, tu pe ce axă nu te mai termini, căci textul e cam ambiguu? Afirmând că ești prelung riști să fii lăudăros. În ce context plescăi după ea?
Gata cu întrebările astea insinuante. Se vede cu ochiul liber că știi să zbori.

foarte multa simplicitate si usurinta de a dirija aceasta \"libertate\" in cuvinte. mi-a placut totul pana la finalul \"si mai vorbim\" care dupa parerea mea anuleaza tot textul. stau inca sa meditez, e pus intentionat pentru a-mi strica atata buna dispozitie de a citi textul ?

numai bene

o herghelie-n timp(typo) se naruie si timpul este efemer..., icar si cai cu aripi de zbor si plug ancestral si mai vorbim...
Draga Stefane...,viata incepe cu ...cai verzi pe pereti,
si noi ce facem?
noi traim evenimentul...
cu respect,dar mai revin.
tavy

alin,
nu stiu daca pot zbura ori nu dar sigur nu am aripi...inca

andrei,
asa este. am modificat finalul putin

octavian,
te mai astept
pentru mine cal este doar acel animal nedomesticit care alearga liber de orice potcoava
te mai astept

numai bine.

am remarcat: \"hai să culegem cai/să vezi că știu să zbor\", probabil și pentru că are o oarecare legătură cu titlul; poezia e lucidă, \"plină de sine\" și chiar dacă nu e așa mie tot mi-a plăcut, cu bine

Poezia ta seamana cu un tablou de El Greco. Are alungirile sale. Culorile difera, la tine sunt rare si neasteptate, sugerandu-mi prezenta luminii.

reprezentată de prengirea luminii divine, o îmbii cu soarta simbolizată prin cal cu dharma încarnărilor nesfârșite datorată karmei \"care despletește\" sau împarte firul în patru, ca în final să descoperi că la un anumit nivel ești-sîntem creatori...\"suntem noi\"... \"sunete sub limbă\"... frumoasă construcție a unor profunzimi abisale, dar de lumină...

ti-am spus, un text care mi-a placut mult. \"suntem noi\", asa da, asa ma incanta mult mai mult ideea :). in acest moment, ti-as da si o stelutza daca s-ar putea :).

te mai citesc

final mult mai decis si care pastreaza totusi ceva din smerenia eleganta si demna a animalului ales ca simbol (ca sa nu zic pretext al dansului in simturi si gand, ca sa nu zic refuz al artificialului pe care l-ar sugera injectatul acela sub limba, desi sunetele, stefan, stii si tu ca nu de acolo vin:)...)
nari deschide, amusinez...

mă faci invidios, cu herghelia ta de sunete. as culege si eu cai verzi, insa, ceva nu-mi da pace, ptr. ca, de curiozitate, le rup cornu si le sorb aerul din piept. plescai apoi...sunt rau?

..interesant

daniel, multumesc de vizita.
ramona, doamne ce comparatie:)e prea mare dar iti multumesc mult.
camelia, asa este.multumesc pentru atentia cu care ai citit poezia
andrei, multumesc de steluta:)e ca si data si valoreaza mai mult decat oricare alta
madalina,
da, nu vin de acolo doar de aceea le injectezi ca altfel limba nu le poate rosti
da, caii sunt si pentru mine animale dragi si nu le folosesc in poezie decat in ocazii speciale
dorin,
nu am cuvinte
la toti va multumesc de trecere si de atentie
numai bine.