Poezie
La izvor
1 min lectură·
Mediu
Îmi plec fruntea încet,
să prind un strop de soare
din ramuri un brad îmi șoptește
cum iarna l-a golit de vise
cum timpul coboară sfios la izvor
să numere zilele până ciuta va veni
apoi o mierla ciugulește dintr-un con
roi de aripi plutesc pe o raza
vorbesc în șoaptă cu izvorul când urcă muntele
bătrân și nou mereu,
ridică spre cer
valuri de rouă și stele
pasul mi-e șovaielnic
mi s-a umbrit privirea printre flori și gânduri
inima rătăcește între aș vrea și aș putea
sub gene e un izvor
pe care soarele nu-l poate seca
doar speranța îl ține în frâu.
002.443
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Camelia Tripon
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Camelia Tripon. “La izvor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-tripon/poezie/14092388/la-izvorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.