Poezie
II - mater nostra
celei plecate în joia sfântă
1 min lectură·
Mediu
astăzi camera se deschide spre icoane
văd prin timp nostra mater familia
în alb memorial îngropând lacrimi
veghează în crepuscul
prunci cu ochii goi
duși de lostrițe spre apele hadesului
esther atinge fruntea copilei
coșmarul meu din zori
revin în matcă nu mai am piele
nu îmi amintesc unde s-a rupt
giulgiul
Doamne Iisuse fă-mă ultima copilă
atinsă de mâna estherei
să mai am lumină o zi
nu mai văd calea
trupul devine lostrița altui trup
în inima mea bate inima
unei alte mame
traversăm cruci în piatră
spre muntele sacru
pieriți voi suflete pribege
vocile se apropie
vocile ajung în pământ
vocile înalță lespedea
în joia patimilor un chip suspendat
îndură blasfemia
mamă tu ai luat firul în jurul vieții tale
camera mea se închide
în fața aceleiași icoane
am aprins eu lumânarea la căpătâiul tău
0124.978
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “II - mater nostra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/178340/ii-mater-nostraComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mulțumesc, din zori mă tot învârt în jurul acelui mater nostra-nostra mater. Acum l-am redenumit, impresia ta m-a convins.
Prima și ultima strofă sunt intenționat desprinse de miez, fiindcă e cumva construit un timp-pod, peste timpuri-ape. De aceea am separat, am pus spații. Ceva se termină și acolo, la acea blasfemie, însă ceva se întâmplă și aici-acum. De aceea aceste timpuri interferate în aceeași spațialitate necesită reîntoarceri la un alt sfârșit.
Mulțumesc pentru cuvinte, an această zi sfântă, joia mor, mor fluturi în V.
Ela
Prima și ultima strofă sunt intenționat desprinse de miez, fiindcă e cumva construit un timp-pod, peste timpuri-ape. De aceea am separat, am pus spații. Ceva se termină și acolo, la acea blasfemie, însă ceva se întâmplă și aici-acum. De aceea aceste timpuri interferate în aceeași spațialitate necesită reîntoarceri la un alt sfârșit.
Mulțumesc pentru cuvinte, an această zi sfântă, joia mor, mor fluturi în V.
Ela
0
nețărmuită iubirea celei ce-n cameră, singură, de veghe rămîne, semn al înțelepciunii și echilibrului Spiritului după o aducere aminte îndurerată a trecerii unui an cu alt an, mereu, zi de veghe nicio clipă lipsită de vibrația și atingerea vieții, primită în tăcere, înțeleasă din cele mai mici fire ale ei, înțelept, înspre Înalt.
0
Cred ca acest text nu ar trebui comentat. Poate ar trebui simtit, poate ar trebui simtita mina Estherei pe fruntea fiecaruia.
M-a impresionat foarte mult:
\"trupul devine lostrita altui trup
in inima mea bate inima
unei alte mame
traversam cruci in piatra
spre muntele sacru\"
Chiar daca la noi, romano-catolicii, a fost Pastele, poemul a lasat in mine o luminare aprinsa.
Emil
M-a impresionat foarte mult:
\"trupul devine lostrita altui trup
in inima mea bate inima
unei alte mame
traversam cruci in piatra
spre muntele sacru\"
Chiar daca la noi, romano-catolicii, a fost Pastele, poemul a lasat in mine o luminare aprinsa.
Emil
0
Raul, întruparea este singura materializare posibilă, cognoscibilă nouă, a Spiritualității. Cât despre înțelepțire, nu se poate atinge fără patimă și mântuire. Sacrum facere. Mulțumesc pentru atingerea frunții.
Emilian, aici cred că am găsit Cuvântători astăzi, nu comentatori, ceea ce, pentru mine, este îndeajuns de luminos. Păstrează lumânarea, indiferent de temporalitatea măsurată și trasată de om. Mulțumesc.
Ela
Emilian, aici cred că am găsit Cuvântători astăzi, nu comentatori, ceea ce, pentru mine, este îndeajuns de luminos. Păstrează lumânarea, indiferent de temporalitatea măsurată și trasată de om. Mulțumesc.
Ela
0
Un poem in care puterea verbului recompune intr-un trup poetic memoriile unei rastigniri. Un drum de la giulgiul rupt al dublei gandiri la giulgiul care primeste imprimarea unitara si lumina chipului.
Sfintele Pasti cu bucurie!
Florin
Sfintele Pasti cu bucurie!
Florin
0
Verbul ce aduce în noi Înălțarea și atingerea Primului Cer. Mulțumesc pentru trecerea neîntâmplătoare și primește Lumină Divină.
Ela
Ela
0
DaniElei, căreia i s-a deschis \"camera spre icoane\" îi urez să fie mereu în lumina divină!
0
mamă tu ai luat firul în jurul vieții tale
camera mea se închide
în fața aceleiași icoane
am aprins eu lumânarea la căpătâiul tău
O camera care se inchide in fata unei icoane, deschide o fereastra spre vesnicie. o lumina care se aprinde intr-o camera ajuta sufletul sa mai urce o treapta.
O lege mai presus de fire spune ca ceea ce iubim traieste mereu in si alaturi de noi. Intre iubire si umbra nu exista aproape nici o diferenta. Uneori le putem vedea, alteori nu, dar ele sunt acolo si au forma nostra.
carmen
camera mea se închide
în fața aceleiași icoane
am aprins eu lumânarea la căpătâiul tău
O camera care se inchide in fata unei icoane, deschide o fereastra spre vesnicie. o lumina care se aprinde intr-o camera ajuta sufletul sa mai urce o treapta.
O lege mai presus de fire spune ca ceea ce iubim traieste mereu in si alaturi de noi. Intre iubire si umbra nu exista aproape nici o diferenta. Uneori le putem vedea, alteori nu, dar ele sunt acolo si au forma nostra.
carmen
0
Camelia, acea Lumină Divină este cea care ne țese sufletele aici, dincolo. Mulțumesc, fie-ți primită.
Carmen, cum îmi amintești tu despre iubire, despre absența diferențelor, despre esența ființării. Mulțumesc, Timp Pascal Sacru să îți fie.
Ela
Carmen, cum îmi amintești tu despre iubire, despre absența diferențelor, despre esența ființării. Mulțumesc, Timp Pascal Sacru să îți fie.
Ela
0
\"vocile se apropie \"
\"vocile ajung în pământ
vocile înalță lespedea\"
Mă întreb cum trebuie citite textele... I... II... în functie de:
Deja Vu \"se apropie vocile\"
În rest nu scurtur copacul să nu îi cadă florile...
MA
\"vocile ajung în pământ
vocile înalță lespedea\"
Mă întreb cum trebuie citite textele... I... II... în functie de:
Deja Vu \"se apropie vocile\"
În rest nu scurtur copacul să nu îi cadă florile...
MA
0
Mulțam, da, cele trei părți sunt lecturabile într-o anume ordine, după deja-vu-uri. Cred însă că pot fi citite și la întâmplare. Depinde ce anume sau cine anume alege întâmplările noastre. Mulțam pentru trecere. Mai este un loc unde să îți răspund, curând. :)
Ela
Ela
0

Cred însă că poema s-ar putea încheia mult mai bine la
\"în joia patimilor un chip suspendat
îndură blasfemia\", de fapt, nu știu de ce, simt că și tu ai vrut așa, inițial (poate că este și un spațiu în plus acolo).
Strofa aceasta:
\"trupul devine lostrița altui trup
în inima mea bate inima
unei alte mame
traversăm cruci în piatră
spre muntele sacru\"
îmi pare cea mai reușită ca susținătoare a ideii de continuum, de zestre - dacă vrei.
Nu am timp acum să cercetez, dar nu este cumva mai indicat \"mater nostra\"? Zic și eu.
pătimașă :),
li