Poezie
pulpele tale albe, brunhilde
1 min lectură·
Mediu
tu ești visul meu cel mai nordic brunhilde
la pulpele tale albe neatinse de soare
visează atâția războinici pe nimeni
tu nu ai lăsat să-ți atingă genunchii
dar eu pentru tine brunhilde am să înot
în marea înghețată și am să dansez
printre balene ucigașe iar tu de pe stâncă ai să mă vezi
și ai să înțelegi că nu mi-e teamă de tine brunhilde
am să despic cu securea ghețarul pe care te afli acasă
și dacă ai să trimiți un dragon înainte să știi
că la moarte l-ai trimis pentru că în sângele lui
am de gând să mă scald și frunza aceea neagră
se va lipi chiar în dreptul inimii mele fi fără grijă
în corabia aceea în flăcări
nu o să mai avem mâini să ne pipăim brunhilde
doar aripi să ne învelim trupurile
timp să învățăm zborul n-o să avem
iar cei rămași pe mal vor vedea o vreme
pe ape o corabie burgundă arzând
și două perechi de aripi strălucind
apoi valuri după valuri după valuri
marea liniștindu-se...
0123.467
0

desi am despicat cu stilet ascutit textul si am gasit aripi, valuri, zbor, mare linistindu-se, inimi si vise, nu e nici urma de constructie dulceag-patetica, nici macar cand spui:
~ tu ești visul meu cel mai nordic brunhilde ~
strasnic ii canti domnitei asa cum ii apari involburat in sange de dragon, cu frunza cea neagra lipita in drept de inima
poemul acesta imi pare asa limpede si rotund, incat l-ai putea preface in bob de chihlimbar de atarnat pe lobul urechii brunhildei
si-aceasta inca ar fi nespus de putin..
(raman la ideea ca titlul initial era mai pe masura poemului)